Oamenii de ştiinţă au comparat cranii de urs polar de la începutul secolului XX cu cele de la sfârşitul secolului. Studiul lor, apărut în Journal of Zoology, descrie schimbările în mărime şi formă care ar putea fi legate de creşterea poluării şi de reducerea zonelor de gheaţă.
Stresul fizic cauzat de prezenţa elementelor toxice în corpurile urşilor şi efortul crescut pentru a găsi hrană ar putea limita creşterea animalelor, spune echipa, potrivit BBC.
Cercetătorii au folosit craniile drept indicatori ai mărimii corpului. Craniile de la sfârşitul secolului erau cu până la 9% mai mici.
"Imaginaţi-vă că aveţi gemeni: unul este bine hrănit în timpul creşterii şi celălalt este înfometat. Ultimul dintre ei va fi mult mai mic, pentru că nu va avea suficientă energie alocată creşterii", spune echipa.
Dr. Pertoldi, membru al echipei de cercetători, a declarat că nu a fost posibilă determinarea exactă a cauzelor, însă a spus că schimbările ar putea fi legate de mediu - mai mulţi agenţi poluanţi prezenţi în Arctica şi în corpurile urşilor.
Agenţii poluanţii cercetaţi de oamenii de ştiinţă sunt compuşi ce conţin carbon şi halogeni - fluor, clor, brom, iod. O parte dintre aceştia au fost deja îndepărtaţi, dar mulţi dintre ei încă mai sunt folosiţi în industrii, precum solvenţi, pesticide sau adezivi.
Urşii polari se micşorează din cauza stresului
