Originar din localitatea Ghijasa de Jos - Sibiu, parintele Iustin a ajuns la varsta de 63 ani purtand povara unor dureri ascunse, dar si a unor necazuri apasatoare. Venit in 1994 preot-paroh la Biserica Socola, acesta marturiseste ca tot ceea ce a facut a fost din dragoste de Dumnezeu. El a acceptat sa istoriseasca trecutul deosebit al lacasului de cult pe care il pastoreste. "Noi ne aflam aicea intr-o biserica monumentala! Ea este inscrisa in lista de patrimoniu national, dar si a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO). Aceasta, ca lacas de cult, a cunoscut mai multe etape: prima a fost cea de manastire de maici, intaia stareta fiind chiar fiica fondatorului acesteia, adica a lui Alexandru Lapusneanu, Sultana. Fiind manastire ctitorie domneasca, in jurul acestei starete princiare s-au adunat femei din elita Moldovei, toate cu un nivel de cultura foarte ridicat... Din acest motiv, timp de aproape 300 de ani, au fost numite colectivul de maici «didascalele», adica femei cu multa invatatura de carte. De asemenea, o a doua etapa importanta a fost cea din timpul lui Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Acesta, in anul 1803, schimba rostul manastirii de maici si aduce calugari de la Manastirea Agapia. Aici el a fondat Seminaria Veniamina, adica Seminarul de Teologie, care a luat o asemenea amploare, prin personalitatile care au predat aici, precum Episcopul de Roman, si continuand cu mari dascali, printre care a stralucit un mare duhovnic, Popa Duhu si apoi Filaret si Iulius Criban. Pentru acest motiv a devenit cel mai mare centru de cultura al Moldovei si chiar al tarii si era cunoscut, in toata Europa, ca «Sorbona» tarii noastre. Mutatia aici s-a produs la finalul secolului al XIX-lea ,cand seminarul de aici a fost dus langa Mitropolie", povesteste parintele, citat de bzi.ro.
Usor-usor, preotul prezinta si istoricul bisericii din ultimii 20 ani. Acesta spune ca ca desi la inceput a primit aviz favorabil din partea autoritatilor pentru restaurare, faptul ca a incalcat o serie de clauze i-a adus sanctiuni din partea organismelor de control. "Lucrarile de reabilitare au inceput in 1994 cand eu am ajuns aici. Ele au durat 14 ani. Atunci, asa am gandit si apreciat eu, am construit si o clopotnita. Asta pentru ca acel clopot mare care exista, in greutate de patru tone si asezat pe pronaos intr-o turla foarte masiva, a produs fisuri foarte mari. De aici a inceput cea de-a III-a mare etapa importanta a bisericii, respectiv cea de restaurare si reabilitare. Eu consider aceasta etapa ca fiind o noua epoca, deoarece lucrarile au fost cel putin egale cu ceea ce a facut domnitorul Lapusneanu. In acei ani (anii '90 - n. r.) eu eram la Mitropolie si, Inalt Prea Sfintitul Daniel mi-a spus sa fac ceva pentru acest lacas de cult.... Astfel, cu binecuvantarea lui, s-a lucrat cu foarte mult spor aici. Noi in paralel am facut si documentatia, fiind sub egida Ministerului Culturii de la conducatorul acestui organism de atunci, Ion Caramitru, si am primit aviz favorabil pentru lucrari, cu toata documentatia necesara. Aici erau si niste clauze pe care, sincer sa va spun, noi nu le-am putut respecta intocmai! Am trecut putin legea, dar nu pot spune ca am incalcat-o", recunoaste acesta.
Faptul ca a intervenit si a facut modificari in structura si volumetria bisericii a determinat, din partea organelor de control, intocmirea unui dosar penal pe numele preotului. Acesta recunoaste ca a gresit, dar ca a fost nevoit sa faca acest lucru pentru a duce la bun sfarsit lucrarea.
