În absolut orice ţară, există un public cu apetit crescut pentru scandalurile personale, pentru acele certuri între indivizi, nu între instituţii. A-ţi vedea semenii cum se porcăie în public şi cum îşi scot rufele la uscat pe gardul ce dă înspre opinia publică este ca şi cum ai asista la un film care se toarnă sub ochii tăi. Deci, e de înţeles. Acum vine adevărata problemă: scandaluri quality sau dirty? Filme bune sau proaste?
În cazul Elodia am avut de-a face cu o serie de personaje ieşite din neant, inventate mediatic şi transformate peste noapte în vedete, nu datorită calităţilor, ci datorită spaţiului de emisie acordat. Acesta ar fi scandalul dirty. Pentru că sluţenia unor personaje, mitocănia lor intrinsecă şi prostia reverberantă îl fac dirty.
