După modelul veceului vorbitor al lui C.V. Tudor au apărut şi prin provincie jurnale suburbane purtând amprenta şi dampful patronilor lor răsăriţi precum nuferii din mâlul pestilenţial al economiei noastre de piaţă.
În mod normal, acestor indivizi care trăiesc în concubinaj cu neruşinarea n-ar trebui să li se permită să aibă în dotare asemenea jucării periculoase, numai că, dacă pentru a scoate un permis de port armă eşti obligat să ai cazierul curat, pentru a scoate pe piaţă un ziar folosit la terorizatul concetăţenilor nu-i nevoie decât de un cont bancar şi, eventual, de un doctorat în alba-neagra.
Întocmai cum barosanii nu se sfiesc să-şi asorteze costumele Armani la şosetele de plastic nespălate, în ziarele lor dodoloaţe, pe foaia dalbă, cerneala tipografică pute, râgâie şi scuipă coji de seminţe în ochii cititorului. Nu-i bai că investitorii, foşti miliţieni sau foşti angrosişti de ciungă, sunt semianalfabeţi, pentru că, vorba aia, nici sula nu ştie carte, că la şcoală a stat tot timpul sub bancă şi n-a fost atentă la ore.
