Am văzut odată un documentar despre un concurs de miss din America dedicat fetiţelor de patru-cinci ani. Se mişcau provocator în faţa juriului şi clipeau cu timiditate studiată din genele false. Rujate puternic cu roşu şi fardate astfel încât să semene cu mamele lor – nişte harpii platinate care le împingeau de la spate pe podium – micile păpuşi Barbie cărora le fusese răpită copilăria chiar de către propriii părinţi mi-au părut un reproş viu adus degenerării speciei umane.
Citeşte mai mult în Gândul.
