Cinstit ar fi ca Mircea Geoană să recunoască în faţa electoratului faptul că îi place mai mult în opoziţie decât la prezidiul puterii, de vreme ce se plânge tot timpul la televizor de coaliţie. Declaraţiile sale publice nu diferă cu nimic de cele ale unui lider politic scos de la guvernare cu şase luni în urmă de o alianţă alcătuită din două partide principial diferite.
Mai degrabă, îl văd în rând cu Crin Antonescu dacă ar fi să iau în calcul înverşunarea când îşi atacă partenerul în campania pentru alegerile europene şi cum cere socoteală miniştrilor democrat-liberali de pe poziţia de opozant al Cabinetului Boc.
Cine îl aude pentru prima oară poate rămâne cu părerea că Geoană nu realizează nici acum că PSD este totuşi în echipă cu PDL şi că există un adversar, respectiv PNL, care stă la pândă neîntrerupt pentru a contesta Executivul chiar şi fără să aibă un motiv real.
