L-aş fi numit miracolul georgian dacă nu aveam ocazia „să-l pipăi şi să urlu: este“, vorba lui Arghezi. O realitate căreia îi înţelegi resorturile, motivaţiile şi logica poate fi exemplară. Poate fi multiplicată. Depinde doar de oameni, energie şi pasiune. În 2004, ca multe dintre suratele ei din CSI, Georgia era coruptă, cu un sector public supradimensionat, deci cu oameni săraci. Astăzi este o societate deschisă, multietnică, în plină creştere, a rezistat unei agresiuni militare, a continuat să îşi crească PIB-ul, triplat în ultimii patru ani.
În plină criză globală, investiţiile străine directe au depăşit 8% din PIB. E ca şi cum în România s-ar fi investit de către alţii peste 10 miliarde în acest an. Explicaţia e simplă. Într-o bună zi, Guvernul a concediat toţi poliţiştii şi vameşii. A angajat în loc oameni între 18 şi 25 de ani pe care în câteva luni i-a specializat cu sprijin extern. Îi plăteşte bine, şi nici măcar cei de la circulaţie nu iau şpagă. Parlamentul a votat să privatizeze tot, de la industrie şi până la învăţământ, sănătate şi asigurări sociale. Prin lege, bugetul nu poate depăşi 25% din PIB.
