Într-o zi, am intrat într-o faramcie, habar nu mai am ce-mi trebuia. În timp ce mă băgam în seamă cu farmacista, una foarte drăguţă şi amabilă, o colegă de-a ei intră nervoasă, deschide o uşă din spatele tejghelei, îşi lasă haina, trage un halat pe ea şi, în timp ce face toate astea, îi spune drăguţei că un bou şi-a parcat maşina pe trecerea de pietoni. Frumuşica zice că e plin Bucureştiul de specimene de felul ăsta, boul în cauză roşeşte ca o domnşioară în vestiarul echipei de rugby, renunţă să se mai intereseze care sunt diferenţele de gust dintre nu ştiu câte feluri de medicamente-aşa credeam eu că o să mă găsească amuzant farmacista cea drăguţă, da, câteodată nu prea mă duce capul - îi dă rapid cardul, mulţumind în gând managerului care avusese ideea să acopere cu nişte reclamă geamul care dădea spre trecerea de pietoni, semnează, ia medicamentele şi o întinde spre maşina care, jur, nu era pe trecere decât cu roţile din spate.
