Oprit pe scarile Inaltei Curti, in bataia camerelor jurnalistilor, obrazul lui Nastase tradeaza ceva din suferinta unui câine. Nastase a ajuns un amestec exploziv de frustrari de sarla, indignare de dog german si spaima de ciobanesc mioritic, adus de la stâna la oras pentru vaccinul antirabic. Ceva, ceva il tine sa nu sara in aer. Pesemne speranta ca presa o sa organizeze un proces paralel cu al Curtii, nadejdea ca societatea civila va cântari cu aceleasi unitati de masura dosarul “Flota” al lui Basescu, amånat sine die, si dosarul sau, “Trofeul calitatii”.
Cam asta ar vrea Nastase. Sa ne spuna cât de nevinovat este el in dosarul “Trofeul calitatii”, aratând cât de vinovat este Basescu in dosarul “Flota”. Inmulteste, protapit pe picioarele dinapoi, pe scarile Inaltei Curti, brichetele, afisele si pixurile din dosarul sau cu vapoarele lui Basescu, disparute ca in experimentul “Philadelphia”. Ca auditoriul sa cada pe spate, introduce in ecuatie un cuvânt propriu inspaimântator, Nürnberg. Românii vor trebui sa accepte, vrând-nevrând, ca procesul sau reediteaza Procesul de la Nürnberg.
