Aflu că marţi preşedintele Băsescu vine în Piaţa Mare a Parlamentului mic să condamne actele Chişinăului. Succes. Bun început de campanie, o uşoară speranţă dată cetăţeanului român agresat vizual de ştirile de peste Prut că lui îi sunt apărate drepturile, râurile, ramurile. Cucerim nationaliştii şi cam atât. Mă veţi acuza de cinism, de lipsă de suflet, că nu-mi pasă de fraţii noştri, ba mai mult, de cetăţenii români alergaţi de comunişti pe străzile de la Chişinău. Faptul că mie îmi pasă, dumneavoastră vă pasă, preşedintelui tuturor românilor îi pasă, interesat sau nu, nu face nici o diferenţă. Eu pot să mă dau cu fundul de pământ, cu capul de pereţi, domnia sa cu gura de discurs, degeaba. România e la fel de lipsită de şanse ca şi tinerii moldoveni care au urlat libertate pe străzile de la Chişinău. Cu toată strădania diplomatului Diaconescu, plângerile Bucureştiului faţă de nedreptăţile comise de Moldova lui Voronin faţă de cetăţenii români, jurnalişti, protestatari, gură-cască, aflaţi zilele astea la Chişinău sunt inutile.
O rutină şi atât. Facem parte dintr-o mare familie europeană, dar una în care euro dictează şi euro cumpără gaz rusesc.
