Pe treptele unei biserici din centrul Berlinului o româncă cere bani, de mâncare şi îmbrăcăminte. Din când în când, alăptează copilul şi-l schimbă pe caldarâm. Localnicii şi turiştii străini se uită care cu milă, care cu dispreţ. Dacă-i vorbeşti în limba română, tânăra devine agresivă.
Cartierul St. Pauli din Hamburg, faimos pentru industria sexului şi cabinetele de tatuaj începe să pulseze abia la miezul nopţii. Şi aici am întâlnit un român: doarme pe stradă şi cere ţigări trecătorilor. Dacă îi vorbeşti româneşte scoate din portofel pozele cu mama şi sora lui. Apoi o icoană. Liviu e din Roman, a trăit la Bucureşti pe străzi şi a venit în Germania, spune el, să lucreze ca tâmplar.
Poveştile românilor din Germania sunt nenumărate. În centrul Berlinului, un conaţional protestează de aproape un an, pe motiv că ar fi făcut 15 luni de închisoare pe nedrept.
În Germania, succesul românesc este acum echivalent cu Dacia. Maşina s-a cumpărat ca pâinea caldă în programul Rabla. Dacia e şi sponsor al echipei de fotbal Hamburg Sankt Pauli.
Dar nu doar pentru maşini ne apreciază germanii, ci şi pentru veselie. Câţiva români bine-dispun clienţii unui restaurant din Hamburg, în...limba italiană.
