Acesta promite că se va ţine de cuvânt referitor la această decizie, însă spune că în contextul în care o carte scrisă de către el în 2014 a devenit ţinta unui şir de acuzaţii inexacte şi nedrepte, îndreptate împotriva muncii intelectuale executată de el chiar în perioada de reeducare, vrea să facă o serie de precizări.
"Deşi nu sunt istoric, sunt un om căruia îi place istoria. Mai mult chiar, sunt pasionat de acest domeniu! În particular m-a interesat mult Napoleon, epoca lui, modul în care a făcut politică, inclusiv prin folosirea relaţiilor de familie pentru atingerea scopurilor sale. (...) Spun aceste lucruri tocmai pentru că ele mi-au generat parte din ideile cărţii pe care am scris-o, şi care tocmai a fost acuzată de un fel de repovestire, inexistentă dealtfel ...
În plus, va precizez atât dumneavoastră cât şi celor ce mă acuză, că am citit cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, de Nicolae Ganea, în care sunt prezentate biografii ale unor personaje istorice din Ţările Române , reliefând iarăşi modul în care, uneori, căsătoriile acestora erau făcute în scopuri politice. Subiectul era surprinzător de asemănător cu alianţele matrimoniale politice ale familiei Bonaparte. Legat de acelaşi subiect, am citit două studii fundamentale: cel al lui Ştefan Andreescu, intitulat „Alianţe matrimoniale ale principilor munteni în secolele XIV-XVI”, şi cel al lui Ştefan Gorovei, intitulat „Alianţe matrimoniale din Moldova sec. XIV-XVI”, apărute într-un volum cu titlul „Românii în istoria universală”", spune Gheorghe Copos.
"În ceea ce mă priveşte, nu am făcut decât să combin aceste două titluri, menţionând totodată şi perioada analizată - secolele XIV – XVI - şi a rezultat denumirea lucrării mele, atât de comentate astăzi. Am adăugat unele informaţii suplimentare din lucrările lui Constantin C. Giurescu – „Istoria românilor”, Constantin Rezachevici – „Cronologia Ţărilor Române” şi Nicolae Ganea – „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”. Acestea, şi nu altele, au fost sursele de informare pe care le-am folosit în cartea mea. Am citat consistent din ele, dar toate informaţiile preluate din studiile şi cărţile de mai sus sunt menţionate în Notele de subsol.
Personal, nu am auzit de vreun alt autor care să fi abordat subiectul în cauza. Nu am auzit de vreo altă lucrare publicată pe această tema, care să poată servi că sursă de informare. Dacă ar fi existat, în mod cert aş fi făcut referire la ea, deoarece nu am nicio iluzie că, prin încercarea mea scriitoricească, aş revoluţiona istoriografia română. Mai mult, o sursă suplimentară, dacă această ar fi existat, ar fi dat şi mai multă consistentă lucrării mele. Dar, cum o astfel de lucrare nu este publicatp şi nu există niciun exemplar la dispoziţia publicului, nu înţeleg cum ar putea fi ea plagiată", a detaliat acesta.
Conform lui, faptul că două lucrări au titluri asemănătoare nu înseamnă că sunt copiate, mai mult sau mai puţin „discret”, sau „repovestite” una după altă.
"Şi, un ultim element: „cărţile se scriu din cărţi citite, cu câteva idei diferite la origine”; doar geniile au altă posibilitate, iar eu în mod sigur şi clar nu mă număr în această categorie", a încheiat Gheorghe Copos.
