Fatidica zi de 19 martie 2009 a început cu semne rele, îşi aminteşte Ileana Constantinescu: "În ziua aceea am vorbit de două ori la telefon. Dimineaţă, la ora 10.00, s-a văitat: «Mi-a fost rău şi n-am dormit toată noaptea, m-am plimbat din dormitor în sufragerie şi invers. Nu aveam aer... Te pomeneşti că oi avea cancer şi ăştia nu vor să-mi spună! Nu mi-e frică de moarte, că am fost deja mort de două ori». L-am întrebat dacă are poftă de mâncare, mi-a zis că da şi i-am spus că nu are nimic. După-amiază, l-am sunat să-l anunţ că sunt obosită şi că nu-l mai pot vizita, iar el, cu voce calmă, mi-a spus că nu e nicio problemă. Pe la 15.30 m-a alertat o vecină: «Mergeţi, că moare domnul Ion!». Am plecat aşa cum eram îmbrăcată, iar acolo era domnul Jean Văietuş cu o candelă aprinsă şi o grămadă de doctori. Mi-au spus că a decedat şi am început să ţip. Am luat un calmant, apoi m-am dus lângă el şi i-am sărutat mâna".
Citeşte mai mult pe ziarulring.ro
Citeşte mai mult pe ziarulring.ro
