Ca în cazul multor expresii a căror origine se pierde în labirintul vieții și obiceiurilor rurale de altă dată, în timpurile moderne am moștenit doar semnificația, dar am pierdut contextul, așa că "multe ni se par absurde, nemotivate sau de-a dreptul inexplicabile", după cum nota cunoscutul lingvist Rodica Zafiu.
Cea mai veche şi mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca vițelul la poarta nouă", în care privirea descumpănită devine indiciu al ignoranței sau al nepriceperii.
Probabil că puțini copii, tineri sau chiar adulți, în special din mediul urban, pot pricepe însă la propriu de ce vițelul se uită "neștiutor" la poarta nouă.
Explicația, încă păstrată la țară, este legată de revenirea acasă a vitelor lăsate la păscut, fără stăpân. Animalele cunosc drumul și poarta casei, dar dacă aceasta este închisă, se vor posta în fața ei, privind în gol, până când li se va deschide. O altă variantă este că dacă poarta a suferit modificări între timp (fie că a fost reparată, vopsită sau schimbată), animalul nu o recunoaște și privește în gol, de unde și precizarea "poarta nouă".
