"Pot să fie similitudini cu starea din politica românească, că să încep cu o glumă conexă, s-ar putea ca procurorii francezi să caute un Duicu sau un Vlad Stoica, dacă tot e vorba de trafic de influență, depinde când a fost realizat acest trafic de influență. În timpul mandatului sau dacă se chestionează altceva, anii de campanie. Sunt cel puțin trei aspecte. Primul, legat de Nicolas Sarkozy, al doilea, legat de politica franceza, al treilea legat de Gaddafi.
Sarkozy și-a început ascensiunea dintr-o funcție, nu neapărat oscură, de primar al unei suburbii, Neully, un fel de sector agricol Ilfov și a avut o ascensiune politică neconformă cu valoarea sa politică, care a fost modestă și de faptul declinul puterii franceze a venit odată cu ascensiunea lui Nicolas Sarkozy, un om pe care românii probabil că îl țin minte pentru că atunci când a venit în vizită la București, a cerut să-i fie montat un scăunel, vorbind de la pupitrul Parlamentului, lucru chiar mai condamnabil decât ridicatul pe vârfuri a lui Emil Boc, un om care vroia să pară altceva decât este. Pe Sarkozy opinia publică mondială și-l poate aminti de la campania electorală când a încercat să-i convingă pe toți că are o relație excepțională cu soția sa, după care s-a căsătorit cu Carla Bruni. A fost o minciună pentru tabloide care a și prins. Politica lui Sarkozy a fost una extrem de agresivă, ceea ce l-a și făcut destul de incomod în planul Uniuniii Europene, a realizat pentru Franța la nivelul UE, în schimb, în plan intern, sub Sarkozy, a înflorit o pleiadă de baroni și baronași, ca să folosesc o sintagmă la modă în România, care nu au participat la o consolidare a statului francez.
Nicolas Sarkozy nu și-a încheiat mandatele în glorie, dimpotrivă. Acum dacă vorbim despre politica franțuzească, trebuie să reținem aici, faptul că domnul Francois Hollande îi datorează mult lui Sarkozy, pentru că dacă un contracandidat al stângii ar fi fost Dominique Strauss-Kahn, fostul șef al FMI, întemnițat peste noapte, pentru o poveste minoră, cu o domnișoară. Politica din Franța este o politică urâtă, cu asemănări cu cea din România. O altă fațetă a politicii franceze este că fiind adus la putere, purtat pe umeri de Jacques Chirac, puterea din jurul lui Sarkozy a creat probleme tocmai binefăcătorului Chirac, nu că nu ar fi meritat.
Punctul 3. Gaddafi. Aici se vede chipul hâd al politicii, acești dictatori din țările emergente au cântat cam pe la toate mesele și în schimbul unor sume foarte importante de bani, de achiziții de armament, practicate de Franța, SUA, Rusia și de alte state, și-au câștigat locul cu mai marii lumii. Să nu uităm corturile pe care Gaddafi și le înșira în capitalele lumii. Din cunoștințele pe care le am, vă spun că există toate posibilitățile legale, din orice țară, Franța, pentru ca să-și finanțeze campaniile corect, de la companii la membri cu dare de mână, nu e nevoie de asemenea manevre, care pot să rupă coloana vertebrală la un moment dat și aceste complicități cu dictatori de gen Gaddafi.
Moartea lui Gaddafi, ucis într-un mod ritualic, poate la fel cum a fost ucis și Saddam Hussein, și Nicolae Ceaușescu, este de natură să pună vălul peste complicitățile din politica internațională, dintre liderii de vârf ai lumii, care s-au folosit de acești dictatori pe rând, să nu uităm că și Gaddafi și Saddam au fost purtați pe brațe de liderii lumii, atunci când aceștia aveau nevoie de petrol, atunci când nu mai aveau, erau deferiți lumii ca niște dictatori și ulterior uciși. Odată cu ei și posibilitatea de afla anumite secrete. Este un scandal-școală, care ridică vălul despre multe lucruri despre care s-a discutat în Franța și este vorba despre emergența puterii de dreapta în fața celei de stânga și de acel zvon pe care Sarkozy nu l-a curmat, apropo de revenirea sa în politică, un lucru de neacceptat de puterea de la Paris, o putere care se află într-un declin accentuat la capitolul imagine. Atât de urâtă este politica astăzi, nimic nou pentru români", a declarat Cozmin Gușă, la Realitatea TV.
