În toate ţările, la toate popoarele, există poveşti şi legende legate de uriaşii care au populat îPământul. Două dintre cele mai documentate lucrări care au tratat această problemă aparţin unor autori francezi: Denis Saurat ("Atlantida şi regnul giganţilor") şi Louis Charpentier ("Giganţii şi misterul originilor"), care sistematizează informaţiile existente într-o manieră indispensabilă unui inventar metodic al temei, potrivit Fomrula AS.
Existenţa giganţilor, persiflată de unii, dar crezută de alţii, a făcut să curgă multă cerneală din peniţa preopinenţilor.
PE ÎNTUNERIC, ORICE PISICĂ ESTE NEAGRĂ
Să fi existat oare într-o epocă antediluviană oameni cu o statură fizică uriaşă, superioară celei obişnuite, nişte oameni gigantici, de patru metri înălţime sau chiar mai înalţi? Mulţi savanţi se arată sceptici în faţa unor asemenea afirmaţii, susţinând că invaziile uriaşilor descrise de atâtea legende se pot explica într-un fel foarte simplu: întâlnirea unor primitivi de talie scundă cu nişte războinici mai înalţi decât ei... În imaginaţia celor învinşi, invadatorii de talie înaltă sunt întotdeauna descrişi sub aspectul unor uriaşi.
Cu toate astea, la începutul secolului al XVI-lea, în Franţa a fost făcută o descoperire care i-a pus pe gânduri pe sceptici. Într-un tumul străvechi, s-a găsit scheletul complet al unui om care trăise într-o epocă istorică foarte precisă: era vorba despre regele cimbrilor, unul dintre cele două triburi care invadaseră Galia în secolul I.
El aparţinea unui om înalt de 25 de picioare (peste 7 metri şi jumătate), cu vârsta aproximativă de 30 de ani. Descoperirea, considerată drept autentică, a stârnit multă vâlvă, şi presupusul schelet al lui Teutobochus a tronat timp de generaţii în Muzeul de Istorie Naturală din Paris.
Există şi alte descoperiri arheologice tulburătoare. În timpul săpăturilor făcute la Burkhalter, în Moravia, au fost găsite obiecte de piatră ale căror dimensiuni depăşeau 3-4 m şi care cântăreau peste 15 kg fiecare.
URIAȘII DIN ANZI
Pe malurile Lacului Titicaca a rămas până în zilele noastre un fantastic oraş ciclopic: ruinele perfect conservate din Tiahuanaco, considerat pe drept "cel mai vechi oraş din lume cunoscut până azi". Aflat la 4000 m altitudine, la origine a fost construit la marginea unui golf marin. Până în prezent nu s-a putut răspunde la întrebarea următoare: cum se poate concepe ca nişte oameni, fie ei uriaşi sau nu, să aibă ideea stranie de a construi un port maritim la 4000 m altitudine? La Tiahuanaco s-au găsit resturile bine păstrate ale acestor cheiuri uriaşe, care nu puteau în niciun caz să primească vapoare ce navigau pe Lacul Titicaca.
Marele arheolog şi geolog H.S. Belamy a întreprins un studiu metodic al locului. El a constatat că în această regiune andină, la 4000 m altitudine, se găsesc sedimente marine repartizate pe o lungime de 700 km. Trebuie admis deci că în epoca terţiară, portul imens din Tiahuanaco, aflat pe malul Lacului Titicaca, se găsea la nivelul apelor maritime. Numai existenţa unui teribil cataclism geologic putea să "propulseze" un port de pe malul oceanului, în munţi.
Pentru că psihologia colectivă acceptă cu greu prezenţa, cândva, pe Terra, a unor giganţi, poate ar fi mai uşor de acceptat explicaţia următoare: în epocile de dinaintea Potopului biblic, condiţiile existenţei terestre fiind complet diferite de cele de azi (gravitaţie, presiune atmosferică etc.), echilibrul biologic şi aspectul umanoid erau şi ele complet diferite. Dacă au existat mamuţi giganţi, şopârle şi păsări de dimensiuni colosale faţă de cele de azi, de ce n-ar fi existat şi umanoizi uriaşi?
URIAȘII DIN INSULA PAȘTELUI
Sunt poate cele mai cunoscute reprezentări stauare ale unor presupuse ființe uriașe. Unuele staui cântăresc 50 t şi au mai mult de 20 m înălţime, cam cât un bloc cu şase etaje. Legendele din Insula Paştelui vorbesc despre o rasă de "Stăpâni căzuţi din ceruri", iar arheologii nu sunt în stare să ofere o explicație a originii statuilor colosale pe o insulă a cărei n-a depșit niciodată 3000 de oameni.
CARL SAGAN: DACĂ DINOZAURII NU DISPĂREAU, POATE AZI AVEAM 4 METRI ȘI PIELEA VERDE
Renumitul astrofizician și astrobiolog Carl Sagan a descris foarte plastic teoria privind o posibilă ascendeță a uriașilor.
"Dacă astfel de dinozauri ar fi supraviețuit, poate că specia dominantă inteligentă de pe planeta noastră ar avea astăzi patru metri înălțime cu piele verde și dinți ascuțiți, iar forma umană ar fi considerată o fantezie science fiction saurian. Dar dinozaurii nu au supraviețuit. Într-un eveniment catastrofal, toți și multe, poate majoritatea, din celelalte specii de pe Pământ, au fost distruse. Dar nu și scorpii copacilor. Nu mamiferele. Au supraviețuit." a explicat el.
