Se fac praznice pentru cei care au murit de moarte năprasnică. În satul de altădată, din această zi nu se mai spălau rufe la râu.
Ușile și ferestrele erau unse cu usturoi.
Zi în care începe iarna, Ovidenia este o sărbătoare a luminii, care sparge întunericul iernii, al morții. Tema centrală a legendelor mitologice consacrate acestei zile fiind văzul, vederea, prima apariție, prima vedere – viziune a lui Iisus, a Cerului care se deschide, atrage după sine numeroase practici magice apotropaice. Multe dintre aceste ritualuri se desfășurau pentru a avea o bună vedere, pentru ochi sau pentru luminile celor care au murit fără lumânare, lumina de veci.
Tot acum încep să vadă și vrăjitoarele, care încep să acumuleze putere demonică. Și fetele pot să-și vadă acum ursitul, prin intermediul multor practici magice specifice.
Sărbătoarea paralelă e consacrată, evident, tot lupului. După unii, acum este celebrat cel mai mare dintre Filipi.
Se spunea din bătrâni că este bine să nu se doarmă în noaptea dinspre Ovidenie. În casă să ardă lumânări de la amurg și până în zori. Nici focul nu trebuia să fie stins, pentru că cerul se deschide și coboară îngerii, care alungă duhurile rele.
Tradiția spunea că părinții trebuie să se roage, în această zi, Maicii Domnului pentru sănătatea copiilor lor, iar cei care și-au pierdut copiii se roagă să le dea alții.
În noaptea dinaintea acestei zile, la miezul-nopții, se rosteau descântece deasupra unui vas cu apă sfințită, lângă care se află și o lumânare aprinsă, apa fiind apoi păstrată cu grijă, pentru că devenea bună ca leac pentru bolile de ochi.
