Există emoții negative sănătoase pe care le primim și le procesăm și ele pot reprezenta chiar o nevoie a unui echilibru personal. Stările de tristețe, gândurile care cuprind îngrijorări și preocupări, chiar și scenariile cu caracter negativ sunt în regulă cât timp le monitorizăm frecvența și intensitatea și nu le lăsăm să alunece în extreme.
Când ne dăm seama că trecem de partea patologiei, a tulburării, și sunt motive să luăm măsuri fie pentru noi, fie pentru cei din jurul nostru? Clinic, atunci când observăm și însumăm criteriile apartenente tulburării, din fotoliul de observator, atunci când mintea ne spune intens că „ceva” începe să nu fie bine cu noi.
Cele mai frecvente probleme, tulburări psihice ale românilor sunt următoarele:
– depresia,
– tulburarea bipolară,
– schizofrenia,
– anxietatea,
– atacurile de panică,
– insomnia.
În mare parte, acestea ne afectează indiferent de categoria de vârstă, atât copiii confruntându-se, spre exemplu, cu anxietate și insomnii, cât și persoanele vârstnice la care se poate adăuga depresia.
DEPRESIA. Cauzele depresiei
În contextual actual, cele mai întâlnite sunt depresiile legate de pierderea locului de muncă, de neajunsurile financiare, faliment ori abandonarea unor proiecte. Depresia poate să apară brusc, fără semnale luminoase care să te facă să îți imaginezi prin ce stări vei trece, ori se poate instala insidios.
Există, desigur, factori declanșatori pe care putem pune lupa. Schimbările majore de viață, problemele legate de relații, (tensiune, despărțire, divorț), pierderea unei persoane dragi, schimbările survenite după naștere, sunt câteva situații frecvente pentru activarea inițial a unei stări depresive, care mai apoi să ia forma unei tulburări.
În creier apare un deficit de substanțe din care fac parte dopamina, norepinefrina și serotonina.
DEPRESIA. Simptomele depresiei
Simptomele acestei tulburări psihice variază de la o persoană la altă, însă e din nou important să menținem focusul pe intensitatea unor anumite stări, să monitorizăm timpul de expunere la gânduri prăpăstioase, să ne scanăm mințile și acțiunile.
Dacă în cea mai mare parte a zilei, în aproximativ ultimele două săptămâni au existat stări de vid interior, de goliciune, de tristețe, sentimente de deznădejde sau vinovăție, tulburări ale somnului, dezechilibre alimentare, avem câteva dintre criteriile care trag un semnal de alarmă și ne indică o formă de depresie.
Dincolo de contactarea unui specialist, o premisă de o importanță colosală este necesitatea unui cadru social care să valideze, încurajeze și conțină starea persoanei cu depresie.
Soluții și resurse pentru combaterea depresiei
Medicamentele, terapia și tehnicile de coping la domiciliu (exercițiile de gestionare a stărilor) pot face toate simptomele mai ușor de gestionat. Mixul antidepresivelor cu psihoterapia funcționează mai bine decât orice alt tratament.
TULBURAREA BIPOLARĂ – cauze
Tulburarea bipolară este o afecțiune psihică cu manifestări alternative ale depresiei și accentelor de manie, cu episode maniacale sau hipomaniacale, o formă de fluctuație continuă a stărilor de entuziasm, tristețe, euforie, durere.
Cauzele tulburării bipolare au la bază factorii biologici, afectarea neurotransmițătorilor, dereglările hormonale, tulburări ale sistemului imunitar sau chiar modificări ale funcționalității creierului.
Din punct de vedere genetic, există o incidență cu risc de boală de 10-25 la sută dacă unul dintre părinți are o tulburare afectivă.
Simptomele tulburării bipolare
Simptomele tulburării bipolare vizează în primul rând schimbarea dispoziției, de la euforie la iritabilitate, pacientul prezintă o stimă de sine exagerată și se confruntă cu fugă de idei – suprapunerea gândurilor.
În cadrul acestei tulburări psihice există derapaje comportamentale, cel afectat se implică în activități care produc punctual plăcere însă fără să ia în seamă consecințele neplăcute. Poate avea idei delirante și incapacitatea de a funcționa firesc.
Riscurile unui pacient diagnosticat cu tulburare bipolară sunt să își piardă locul de muncă, să fie exclus din cercuri sociale sau abandonat de membri familiei.
Soluții pentru tratarea tulburării bipolare
Nevoia imediată este de o schemă de tratament adecvată cu medicamente specifice și începerea unei proces psihoterapeutic.
Tratamentul este în primul rând orientat către garantarea propriei siguranțe. Când apare ideația psihotică şi se dezvoltă incapacitatea de a fi autonom este necesară invariabil spitalizarea.
ANXIETATEA. Simptomele anxietății
Când îngrijorările cotidiene se transformă într-un stil de viață și afectează activitățile zilnice, viața profesională, viața personală, putem vorbi despre anxietate generalizată. În multe dintre cazuri, anxietatea însoțește depresia, problemele alimentare sau de somn, ori abuzul de substanțe.
Starea permanentă de îngrijorare şi agitație alături de dificultatea de a te concentra pe anumite sarcini reprezintă întâiul etalon pentru a verifica cum stai cu anxietatea.
Oboseala constantă e redată de consumul neîntrerupt de energie când te poziționezi deschis spre pleiada de gânduri sabotoare pe care ți le oferă mintea. Anticipezi scenarii negative în cele mai multe dintre situații.
Anxietatea atrage după sine tulburări somatice cum ar fi nodul în gât, tensiunea musculară, migrenele, simptome gastrointestinale.
Cauzele anxietății
Cauzele anxietății vin de pe mai multe fronturi. Istoricul familial în care un părinte a manifestat forme de neuroticism ori anxietate se transferă mai departe, lasă loc formării unui tipar în baza unor comportamente învățate în copilărie.
Factorii de mediu pot predispune și ei, întrucât situațiile care nu sunt procesate în manieră sănătoasă, revin sistematic asupra noastră.
Distorsiunile negative au un rol major în cadrul anxietății. De exemplu „Dacă am învățat să catastrofizez orice posibilă situație, ori să filtrez doar răul din evenimentele cotidine, devine copleșitor să dezvăț mintea de multa maculatură a gândurilor”.
Intervine o nevoie a îngrijorării și este menținută de gânduri precum: „Dacă nu mă îngrijorez, sigur se va întâmpla ceva negativ şi nu o să fiu în control, nu o să fac față.”
Soluții în combaterea anxietății
În anxietate, se păstrează formula magică dintre medicație și psihoterapie. În funcție de complexitatea acestei tulburări psihice, este întocmit un plan de reducere a stresului și creșterea calității vieții.
Un studiu publicat în revista Behavior Therapy arată eficiența terapiei cognitiv-comportamentale care reduce din simptome și acționează și după încheierea procesului terapeutic. Terapia cognitiv-comportamentală acționează asupra modificării gândurilor și ne învață cum să controlăm gândurile în loc să le evităm.
Anxietatea apare din cauza stresului. Foarte mulți români ajung să aibă dereglări ale sistemului nervos din cauza unui stil de viață nesănătos, al consumului de alcool, droguri, și din cauza alimentației nesănătoase.
SCHIZOFRENIA – ce este și de ce apare
Schizofrenia este o tulburare severă care aduce cu sine halucinații, deliruri, gândire extrem de dezorganizată, în care pereceptia persoanei corelată la lumea exterioară și la sine se deformează.
Schizofrenia este în topul tulburărilor psihice la români, iar din păcate, prevenția este aproape inexistentă. De obicei, oamenii ajung la specialiști, aduși de rude/prieteni, când s-a pierdut deja contactul cu realitatea.
Nu sunt cunoscute cauzele acestei tulburări psihice, însă cercetările expun o combinație a factorilor genetici, disfuctionalități ale creierului și evenimente din mediu care activează dezvoltarea acestei tulburări.
Studiile neuroimagistice arată diferențe în structura creierului și în sistemul nervos central al persoanelor cu schizofrenie.
Simptomele și tratamentul schizofreniei
Halucinațiile și delirul sunt principalele note care însoțesc tulburarea. Gânduri false care nu au legătură cu realitatea, forme închipuite de persecuție și impresia că văd sau aud lucruri, toate acestea capătă dimensiuni astronomice pentru persoana cu schizofrenie.
Toate acestea sunt crezute și captate, ducând către o gândire dezorganizată și un limbaj ineficient. Discursul de multe ori pare o „salată de cuvinte” apar neologismele și cuvinte inventate. Din punct de vedere motric, pacientul capătă o postură bizară.
Tratamentul pentru schizforenie, în cele mai multe dintre cazuri, se întinde pe tot parcursul vieții, include medicație și terapie. Cadrul de referință alcătuit din familie și prieteni are rol bine definit în toată partea de suport și asigurarea că pacientul respectă pașii indicați de specialiști.
INSOMNIA. Cauzele insomniei
Insomnia este încadrată la tulburări psihice, statisticile arată că 1 din 3 români suferă de insomnie, sau o altă tulburare de somn. Oboseală cronică derivată din lipsa odihnei este un bun promotor pentru depresie sau tulburări de personalitate.
Prin această afecțiune înțelegem dificultăți în a dormi, somn agitat sau neliniştit, stare de iritabilitate, trezire nocturnă, probleme de concentrare.
Insomnia poate fi pasageră, cu o durata de maximum trei nopți consecutive, acută, cu o durata de câteva săptămâni, sau cronică, durează câteva luni sau câțiva ani, însă cauza ține de alte probleme medicale.
Cauza principala o reprezintă stresul, iar prin privarea de somn se creează un cerc vicios, stresul începând să se cronicizeze, nu să se diminueze. Existența unei afecțiuni fizice, tratamentul cu anumite medicamente sau tulburările hormonale sunt cauze frecvente pentru insomnie. Anxietatea, depresia sau tulburarea de stres posttraumatic sunt corelate cu insomnia.
Soluții în tratarea insomniei
Există o formă de disciplină chiar și pentru a dormi. Este extrem de important să păstrăm o igienă a somnului din care să excludem factorii cărora le cunoaștem deja nocivitatea. Relaxarea cu 2 – 3 ore înainte de somn e un prim pas vital pentru a ne asigura odihna de peste noapte.
Evitarea dispozitivelor cu același interval înainte, ne ajută să ne deconectăm și să lăsăm mintea într-o stare liniștită, fără hiperexcitabilitata indusă de acestea.
Obiceiurile alimentare înaintea somnului cer schimbări majore, mâncarea de tip fast food, sucurile carbogazoase, ori cinele bogate nu ne sunt prietene în general, cu atât mai mult înaintea somnului.
Și să nu uităm de gânduri, tot ce vom lăsa la dospit peste noapte, va reveni a doua zi cu mai multă forță.
ATACUL DE PANICĂ: simptome și cauze
Atacul de panică e o manifestare bruscă și repetitivă care conține teamă în exces, agitație, anxietate. Atacurile de panică sunt tulburări psihice care pot declanșa reacții fiziologice cu un impact moderat, dar resimțit puternic, în absența unui pericol real.
Atacul de panică vine în primul rând cu pierdere a controlului, descrierile sunt asemănătoare de multe ori și implică probleme care țin de respirație greoaie, frica de un eventual infarct, gânduri care îți prevestesc un pericol. Aceste stări au capacitatea să modifice și să scadă temeinic calitatea vieții.
Dincolo de simptomele de mai sus, atacul de panică vine cu cel mai apăsător gând și anume că va reveni. Hiperventilația, durerea în piept, vetijul, senzația de leşin sau paresteziile sunt forme de manifestare ale atacului de panică.
Persoanele care suferă de atacuri de panică refuză să mai iasă din casă, sau să intre în contact cu alte persoane, se abat de la comportamente uzuale din caza unei frici anticipatorii.
Stresul major precum și o personalitate predispusă la emoții negative favorizează atacurile de panică. Nicotina, alcoolul, drogurile sunt substanțe care pot avea un rol decisiv în dezvoltarea acestora.
Soluții și resurse în atacurile de panică
În atacul de panică este necesar să începem să lucrăm cu mintea, cu gândurile noastre, să le calibrăm și să le dăm o altă formă. Dacă reușim să schimbăm perspectiva, înlocuim gânduri anticipatorii cu scenarii realiste. Prin această înlocuire obținem în primul rând o formă de control.
În timpul atacurilor de panică recomandările sunt specifice în funcție de istoricul fiecărei persoane. Fie că învățăm tehnici de respirație, ori tehnici de calmare sau mindfulness, este necesară intervenția unui psiholog alături de care să fie monitorizat parcursul.
Din păcate, în ultimii ani nu au existat îmbunătățiri în ceea ce privește gestionarea tulburarilor psihice la români. Lipsa de cunoștințe legate de sănătatea psihică, stigmatizarea și tușele birocratice ale sistemului duc uneori către rate scăzute de tratament, începerea cu întârziere a tratamentului sau întreruperea acestuia. Costurile și lipsa concretă a servicilor dedicate influențează negativ intervenția asupra acestora.
