Subiectul revine joi în Camera Comunelor, cu ocazia examinării unui proiect de lege ale cărui dezbateri se anunţă furtunoase, din cauza poziţiilor radicale ale unei părţi a deputaţilor conservatori.
Marea Britanie a fost mereu obsedată de imigraţie, afirmă Andrew Blick, doctor în politică la King's College din Londra, notând că absenţa unui partid de extremă dreapta "influent, ca FN în Franţa, pune marile partide în poziţia de a-şi asuma dezbaterea fără complexe".
"Dar s-au atins noi culmi", adaugă el. În fapt, nu trece o săptămână fără o declaraţie-şoc sau o propunere "extrem de importantă", "întotdeauna în aceeaşi direcţie, către şi mai multe restricţii", rezumă Scott Blinder, directorul Observatorului imigraţiei de la Universitatea Oxford.
O "culme" a fost atinsă de Anul Nou, odată cu anularea restricţiilor impuse muncitorilor români şi bulgari. Numeroşi jurnalişti şi doi parlamentari s-au dus pe Aeroportul Luton unde, în loc să constate o invazie, s-au întâlnit cu Victor Spirescu, devenit o celebritate după ce a dat asigurări că a venit "să muncească şi nu să fure".
Însă acest lucru nu a calmat nici presa, care continuă să multiplice pe prima pagină materiale care induc anxietatea, şi nici populaţia. Potrivit unui sondaj al Institutului de cercetare NatCen, 77% dintre britanici doresc reducerea imigraţiei, iar 56% "cu mult".
Clasa politică, "încolţită şi (aflată) la remorca opiniei publice" potrivit lui Scott Blinder, şi-a reluat "bombardamentul" cu anunţuri, în frunte cu Guvernul premierului conservator David Cameron, care doreşte să reducă migraţia netă sub 100.000 de persoane până în 2015.
În 2013 el a anunţat deja restricţii asupra vizelor de studii sau accesului la sistemul gratuit de îngrijiri de sănătate şi a lansat o campanie "go home" ostilă imigranţilor clandestini.
În ultimele săptămâni a fost lansată ideea privării imigranţilor din UE de alocaţii în primele şase luni de la sosirea în Marea Britanie şi de ajutoare pentru locuinţă în cazul în care încasează ajutorul de şomaj.
Presa îi atribuie ministrului de Interne Theresa May intenţia de a plafona numărul de europeni admişi pe teritoriul britanic, un proiect contrar legilor UE, deci inaplicabil.
Ideea este de fiecare dată aceeaşi, şi anume să se lupte împotriva unor pretinse ravagii ale "turismului pentru ajutoare", chiar dacă sistemul social britanic "nu este neapărat mai generos decât cele din multe alte ţări", aşa cum a semnalat în mod subtil comisarul european pentru Afaceri Sociale Laszlo Andor.
Proiectele conservatorilor nu au provocat nicio reacţie din partea opoziţiei laburiste, care intenţionează, la rândul ei, să impună teste de capacitate imigranţilor fără loc de muncă.
Fostul ministru de Interne din cadrul Guvernului condus de Tony Blair Jack Straw a catalogat drept o "eroare spectaculoasă" deschiderea frontierelor, în 2004, pentru unguri şi polonezi.
Partidul Laburist "este îngrozit de ideea că oferă imaginea unui partid prea moale, care nu acţionează în interesul ţării. Iar acest lucru ridică o problemă, deoarece împiedică apariţia unui discurs alternativ", subliniază Andrew Blick.
Rezultatul? "Cei din tabăra favorabilă imigraţiei nu se aud, în prezent", adaugă Scott Blinder. O serie de studii publicate recent le-ar oferi, totuşi, argumente solide. Pentru că acestea demonstrează, toate, că imigranţii, provenind sau nu din UE, aduc mai mult economiei britanice decât cheltuieşte ea cu ei şi că aceştia au mai puţin tendinţa de a recurge la ajutoare sociale decât britanicii.
"Atunci, acuzaţiile de turism social par desprinse de realitate", tranşează profesorul Christian Dustmann, co-autorul unui raport pentru University College London.
Andrew Blick îi acuză pe politicieni că "insistă asupra unei probleme care nu există cu adevărat", sub presiunea UKIP (United Kingdom Independent Party), o formaţiune populistă şi împotriva imigraţiei, care promite un "cutremur" la alegerile pentru Parlamentul European (PE) din mai 2014.
În opinia doctorului Blick, pentru a neutraliza UKIP, conservatorii preiau anumite teme ale formaţiunii, "în contextul în care, şi aici este ironia, ei sunt cei care au militat în urmă cu câţiva ani pentru extinderea UE către Est".
