1.628 de copii născuți prematur au murit, în 2015, în România. Viețile celor mai mulți dintre ei au depins de cauze prevenibile, dacă sarcina ar fi fost monitorizată medical, și de afecțiuni tratabile, dacă maternitatea în care au venit pe lume ar fi fost pregătită pentru asistență medicală imediată și adecvată.
Pentru că viața unor copii care se luptă să trăiască depinde de investiția pe care o facem în maternități, Salvați Copiii România lansează un apel către companiile din Romania de a direcţiona 20% din impozitul pe profit către o cauză vitală: dotarea cu echipamente a maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi din România. Contractul poate fi descărcat aici:
http://salvaticopiii.ro/upload/p0004000300000003_Contract_20_la_suta_2016.PDF
Efortul Organizației Salvați Copiii de a spijini maternitățile în a asigura tratament medical adecvat și imediat copiilor născuți prematur este consistent, iar progresul este vizibil: în șase ani, rata mortalității infantile a scăzut, dar a rămas în continuare una care plasează România pe primul loc din Uniunea Europeană. Astfel, în 2010, la startul programului Salvați Copiii de reducere a mortalității infantile, România înregistra o rată a mortalităţii infantile de 11,6 la mia de copii născuți vii. În doar 5 ani, țara noastră a coborât până la o rată de de 8 la 1000 de nou-născuţi vii, în 2015.
Holul cu promisiuni: la capătul lui, prematurii luptă să ajungă acasă
S-au cunoscut pe holul care ascultă cele mai multe rugi și cele mai frumoase promisiuni: “Fă-o bine, întărește-o, dă-mi-o acasă!”, “Când vei crește mare, mergem în cea mai mare călătorie, în jurul lumii. Tu fă-te bine!”, “Încă 23 de zile și băiatul meu va respira singur. 23 de zile și îl voi lua în brațe”, “Hai, fii puternic!. Îți promite mama că, dacă reușești acum, o să fii cel mai fericit copil. Doar rezistă!”. Este holul prematurilor. În salonul de dincolo de sticlă, nou-născuții luptă să crească suficient de mult cât părinții să îi poată lua în brațe. Și apoi, acasă.
Mihaela C. are 35 de ani. În cel de-al treilea incubator din salon stă fata ei cea mică, pentru că mai are acasă o copilă de 7 ani. De altfel, aceasta și-a dorit atât de mult o surioară, încât iată-le acum, pe holul Maternității Cantacuzino, cu pumnii stânși, așteptând veștile bune. Acum, cea mică este pe drumul cel bun, dar mai are de luptat până când va lua în greutate 2.300 de grame. Atunci, medicii le-au promis că o vor putea lua acasă.
Mihaela a născut la 32 de săptămâni de sarcină. Adela-Ștefana cântărea, la naștere, 1.830 de grame și nu putea să respire singură. Plămânii îi erau prea mici și insuficient dezvoltați. Medicul i-a spus din prima clipă că Adela ar putea să nu supraviețuiască. E o veste dură, dar medicii încearcă, de multe ori, să pregătească mama pentru suferință, tocmai pentru a evita o prăbușire. Prăbușirea nu poate fi niciodată evitată, însă!
Mihaela s-a adunat, a vorbit cu fata ei cea mare, i-a spus că acum casa e cumva pe mânuțele ei, pentru că mama va trebui să stea câteva luni cu Adela, în spital. Pentru că maternitatea avea un incubator performant, fetița a primit cele mai bune șanse.
A trecut de atunci o lună și jumătate. Poate să-și vadă copila doar de două ori pe zi, câte cinci minute. În cazuri rare, atunci când totul este bine, Mihaela poate rămâne chiar 10 minute lângă Adela.Știe că, odată acasă, nimeni,niciodată nu le va mai cronometra timpul de stat împreună.
Până acum, datorită investițiilor făcute de Salvați Copiii România, în valoare de 8.700.000 lei, 24.000 de nou-născuți au primit o șansă la viață, prin asistență medicală adecvată.
Persoanele juridice care doresc să sprijine acest demers pot descărca formularul precompletat cu datele de identificare ale organizaţiei aici.
Trebuie menționat faptul că această cheltuială este deductibilă, costurile pentru companii fiind zero. Suma direcționată nu poate fi mai mare de cinci la mie din cifra de afaceri și nu poate depăși 20% din impozitul pe profitul datorat statului, iar plățile trebuie făcute până la 31 decembrie 2016.
