Reputatul regizor a analizat situaţia culturii din ţara noastră dar şi principalul avantaj pe care îl are România pusă faţă în faţă, de exemplu, cu SUA, în care cultura nu este susţinută de stat, ci trăieşte doar din donaţii.
"O cunosc de mult pe Corina Şuteu, a făcut lucruri extraoridinare la Institutul Cultural Român din New York. Nu cred că i se dau condiţiile necesare pentru a face lucrul bun pe care trebuie să îl facă.
În SUA nu există un minister al Culturii, statul nu ajută artiştii. Metropolitan Museum şi opera trăiesc doar din donaţii. Acolo cenzura e mult mai subtilă: când am lucrat la Metropolitan Opera la primul spectacol mi-a ieşit de minune, pentru că eram nou şi promiteam.... La al doilea spectacol, am fost chemat de directorul Metropolitan Opera şi mi s-a spus "de data asta nu o să mai faceţi un spectacol cu năzbâtii, pentru că am avut reclamaţii, fiţi mai ponderat, vă rog".
Teatrul trebuie să surprindă sau să şocheze, dacă eşti cuminte, nu exişti. Nimeni nu m-a cenzurat, era Faust al lui Gounod. Nu m-am cenzurat. La ultima repetiţie vine managerul şi îmi spune: "Nu v-aţi ţinut de promisiune. Aţi făcut lucruri care nu sunt pe gustul celor din jur". Ei bine, m-am retras şi au făcut schimbări radicale. Se întâmpla în 2001 sau 2002. Au scos o scenă în care asistenţii lui Mefisto, mici drăcuşori cu aripi de lilieci, era în catedrală, ori asta
deranja sponsorii credincioşi", a explicat Andrei Şerban.
Regizorul a explicat şi că sub niciun motiv nu ar fi ales să preia conducerea Operei Naţionale din Bucureşti.
"Nu aş fi preluat Opera Naţională Bucureşti în niciun caz, nu aş fi preluat tot marasmul, tot ce s-a adunat rău acolo. Ca să poată fi salvată ar fi trebuit desfiinţă. Ori eu asta nu aş fi făcut", a conchis Şerban.
