Creștinii pot citi la miezul nopții orice rugăciune doresc, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, dar nu trebuie să lipsească niciodată psalmul 50.
Psaltirea este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugăciunile atribuite regelui David, scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt, în forma unor psalmi, adică stihuri în versuri fără rimă, la origine cântate la harpă. Numele din limba româna vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi" s-ar putea traduce prin „cântari acompaniate cu instrument muzical". Psaltirea cuprinde 150 de psalmi, care au fost împărţiţi în 20 de catisme pentru citirea ei în cult. Alături de Sfintele Evanghelii şi Apostol, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosită în rânduiala bisericească. Singura perioadă a anului bisericesc când nu se citeşte Psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbata Tomii, cu excepţia Deniei din Vinerea Patimilor. Psalmii pot fi citiţi şi pe sărite, în funcţie de starea sufletească în care ne aflăm.
Binecuvântarea de la preot pentru citirea Psaltirii este bună şi recomandată, dar nu este obligatorie. De regulă, credincioşii cer binecuvântare să citească psalmi de teama ca valul ispitelor să nu se accentueze.
