PAŞTELE BLAJINILOR Cimitirul Sfântul Gheorghe, de la marginea Buzăului, a fost mai aglomerat decât în orice altă zi din an. Îmbrăcaţi cu hainele bune, romii ţi-au luat de acasă mese, scaune, grătare, multe sticle de băutură şi pungi pline cu mâncare, ca să petreacă printre morminte. De pe mesele întinse pe aleile cimitirului nu a lipsit nimic.

PAŞTELE BLAJINILOR. "Știam ce mănâncă morții noștri. Deci noi aia am pregătit. Avem carne de miel. Carne de pui cu salata. Cu ciuperci. Cu putin usturoi".

PAŞTELE BLAJINILOR. Şi în cimitirele din Brăila, familiile de romi au încins grătarele şi au organizat adevărate ospeţe printre cavouri. Cu bucate alese şi băuturi fine, ca să bucure sufletele celor duşi pe lumea cealaltă.

PAŞTELE BLAJINILOR, TRADIŢII ŞI OBICEIURI. Ce trebuie să faci cu ouăle roşii, potrivit legendei

PAŞTELE BLAJINILOR. În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de rohmani. Paştele blajinilor este o sărbătoare populară care nu are o rânduială specifică în tipicul bisericesc. În credinţa ortodoxă se pune accent şi pe cultul morţilor.

PAŞTELE BLAJINILOR. Paştele blajinilor sau Paştele morţilor ori Paştele Mic reprezintă în sine amintirea tuturor celor ce au adormit întru Domnul, fie ei pregătiţi - spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare - sau nepregătiţi. Credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde. Această sărbătoare este marcată în Banat, Transilvania, Bucovina şi Maramureş, scrie Agerpres.

PAŞTELE BLAJINILOR. Sărbătoarea este un prilej deosebit de comemorare a morţilor, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreună cu cei dragi, plecaţi dintre noi. Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt libere şi pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană.

PAŞTELE BLAJINILOR.  Astfel, oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele cu moşii şi strămoşii ''aici'', prin venirea spiritelor morţilor când se deschid mormintele şi cerurile la Joimari sau separat, oamenii ''aici'' şi Blajinii ''acolo'', dar cu alimente şi băutura expediate prin diferite tehnici de oamenii de ''aici''.

PAŞTELE BLAJINILOR. Legătura dintre pământeni şi Blajini se face, conform tradiţiei, la Paştele Rohmanilor, prin cojile de ouă pe care oamenii, recunoscători pentru rugăciunile şi faptele bune ale Blajinilor, le aruncă în ape curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paştilor. Plutind pe ape, ele vor ajunge pe Apa Sâmbetei, în lumea unde locuiesc aceste făpturi minunate, vestindu-i astfel că a sosit timpul să serbeze Paştele.

Până în Tarâmul Celălalt cojile de ouă ajung într-o săptămână, după care, printr-un miracol, ele redevin ouă întregi, cu care se hrănesc Blajinii, despre care se spune că mănâncă foarte puţin, un ou ajungând pentru 12 dintre ei. Datina cere ca aceste coji de ouă roşii să fie aruncate în ape curgătoare numai de fete neajunse la pubertate sau de femei bătrâne.

PAŞTELE BLAJINILOR. Se spune că Blajinii ar fi reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor, că ei ar fi luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului. Creştinismul i-a adoptat transformându-i într-o categorie aparte. Au calităţi morale deosebite, precum bunătatea, blândeţea şi simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni. Ei sunt foarte buni la suflet, credincioşi, blânzi şi înţelepţi. Se crede că Blajinii se bucură foarte mult de această sărbătoare şi de legătura dintre ei şi oameni, care se menţine prin intermediul acestui praznic.

PAŞTELE BLAJINILOR. De asemenea, există credinţe populare conform cărora blajinii sunt cei care nu au apucat să treacă marea, atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezaţi. Ei trăiesc în lumea de dincolo, dar păstrează legătura cu lumea noastră, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite.

PAŞTELE BLAJINILOR. Ei sunt miloşi şi devotaţi lui Dumnezeu, dar nu ştiu să socotească. De aceea, la sat, femeile aruncă pe ape curgătoare coji de ouă înroşite, pentru ca să afle şi morţii că este Paşti, dar ei primesc vestea mai târziu, abia în Duminica Tomii