De la începutul ei și până la sfârșit, luna lui Făurar e împânzită de date tradiționale pline de însemnătate. Și asta pentru că reprezintă o graniță între anotimpuri, o perioadă de tranziție către un nou început, pregătirea pentru retrezirea la viață a naturii. Nu sunt de ignorat nici clipele dedicate iubirii. Lăsând la o parte sărbătoarea „de import” a Sfântului Valentin, de pe 14 ale lunii, Dragobetele e mult așteptat de tinerii îndrăgostiți care mai respectă încă tradițiile neaoșe.
În Luna lui Făurar se întorc păsările călătoare
Șirul datinilor din străbuni continuă, pe 11 februarie, cu ziua Sfântului Vlasie. Acesta este protectorul femeilor gravide. Ca să aibă copii frumoși și sănătoși, femeile țin cu strictețe sărbătoarea. Se mai spune că tot în această zi încep să se întoarcă păsările călătoare. Acum se trezesc la viață și fiorii iubirii, așa că Dragobetele este mai mult decât binevenit, cu toate obiceiurile lui. Fiul Dochiei sau Năvalnicul fură inimile și mințile. Până și păsările încep să-și facă cuiburi acum, darmite oamenii! E vreme de nuntă, de începere a relațiilor trainice. Se spune că tinerii trebuie să se întâlnească unii cu alții, pe 24 februarie, ca să rămână îndrăgostiți tot anul.
Cui i-e frică de Făurar?
Făurar își deschide evantaiul datinilor cu ziua Sfântului Trifon. În popor, 1 februarie e ziua lui Trif Nebunul, cel despre care se spune că ar fi speriat-o pe Maica Domnului, în timp ce se îndrepta spre biserică, la 40 de zile după nașterea lui Iisus (făcându-se astfel referire la sărbătoarea religioasă a Întâmpinării Domnului). Pe de altă parte, se spune că Sfântul Trifon ar fi protectorul viilor și livezilor, alungând omizile, lăcustele, viermii, gândacii și alte dăunătoare. Prin urmare, pentru a-și proteja recoltele, oamenii țin sărbătoarea cu strictețe. Nu muncesc pe 1 februarie, merg la biserică de dimineață, iau aghiazmă și stropesc apoi viile, pomii și grădinile.
În aceeași zi în care creștinătatea celebrează cu fast Întâmpinarea Domnului, a doua zi a lui Făurar, în tradiția folclorică există Stretenia sau Ziua Ursului. Ăl Mare sau Martin, așa cum i se spune ursului în popor, are un comportament ciudat în această zi, motiv pentru oameni să facă prognoze meteorologice. Dacă ziua e însorită, se spune că ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage imadiat. Acest gest semnifică prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni.
Dacă cerul e înnorat, ursul nu-și vede umbra, rămâne afară și astfel prevestește apropierea primăverii. Pentru a-i câștiga încrederea și pentru a-l ademeni să rămână afară din bârlog, oamenii obișnuiau să pună prin locurile pe unde trecea ursul vase cu miere sau bucăți de carne. Se mai crede că dacă te ungi cu untură de urs, în special în copilărie, pe 2 februarie, capeți puterea animalului. Și cei ce suferă de sperietură se vindecă în această zi dacă sunt afumați cu păr ars de urs, scrie libertateapentrufemei.ro.
