Cristi Danileţ vede în modificările care se fac acum la legile justiției o tentativă „ca justiţia cumva să fie controlată, să se găsească nişte pârghii de control, de timorare a judecătorilor, a procurorilor".
Judecătorul deplânge lipsa unor „dezbateri profesioniste" în Parlament asupra legilor justiţiei: „Aş fi vrut să văd o dezbatere profesionistă, cu argumente pro şi contra. Din păcate, dezbaterile nu au existat în cadrul Parlamentului, au fost un fel de manifestări ONG-istice, care pe care înjură sau fluieră mai tare. Toate dezbaterile s-au mutat într-o comisie mixtă, de a cărei legitimitate încă mă îndoiesc, unde s-au primit sute de amendamente, în care s-au eliminat sute de amendamente şi au trecut sute de amendamente, unele necesare, altele nenecesare, cele mai multe inutile".
Cea mai periculoasă modificare din Statutul magistraţilor
Care este cea mai periculoasă modificare din Statutul magistraţilor? „În momentul de faţă, pentru prima dată, în legea statutului magistraţilor se preia mot a mot o dispoziţie din Constituţie, care prevede că procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei. Am prins vremuri în România, până în 1997, mai exact, când în baza acestei sintagme, procurorilor li se dădea ordin de către ministrul Justiţiei în mod legal: când să înceapă urmărirea penală împotriva unei persoane şi cum anume să aplice legea în anumite cauze. Aşadar, folosind acest argument constituţional, a existat în legislaţia noastră o prevedere care permitea ministrului Justiţiei o gravă imixtiune în dosarele procurorilor. Încetul cu încetul, magistratura a evoluat, justiţia s-a separat de politic şi s-a simţit nevoia să se îndepărteze ministrul Justiţiei de activitatea procurorilor, motiv pentru care la marea reformă a justiţiei din 2005, s-a introdus în lege o sintagmă potrivit căreia procurorii îşi desfăşoară activitatea independent. Deşi după Constituţie sunt sub autoritatea ministrului Justiţiei, s-a ajuns la concluzia că acea autoritate trebuie să fie una, dacă vreţi, administrativă, nicidecum funcţională, adică ministrul cumva să intervină undeva în cariera procurorilor, dar nicidecum în dosarele lor. Cred că această sintagmă „sub autoritatea ministrului Justiţiei" atât timp cât nu este explicată, ar putea lăsa loc de orice fel de interpretare, iar în România, cum interpretările se fac mai degrabă proinfractori şi împotriva oamenilor legii, ne putem trezi mâine-poimâine că ministrul Justiţiei cheamă vreun procuror la el cu dosarul pe care tocmai îl instrumentează şi-i spune: tu eşti sub autoritatea mea, dă-mi relaţii despre acest dosar şi ai grijă ce faci! Şi nimeni nu-i va putea imputa ministrului ceva", crede Cristi Danileţ.
„Este incredibilă modalitatea în care se fac legile"
Judecătorul Cristi Danileţ nu vede rostul modificărilor aduse legilor justiţiei: „Eu vă spun cu mâna pe inimă: m-am uitat în aceste modificări şi nu le-am găsit rostul. Nu există nici o explicaţie de ce avem nevoie de aceste modificări, nu există nici o explicaţie cu privire la soluţiile găsite, de ce trebuie modificate anumite instituţii şi mai ales de ce atâta grabă. Cum îşi poate imagina cineva că pot să treacă 700 de amendamente la legea 303 în 13 ore? Este incredibilă modalitatea în care se fac legile şi nu vorbim de orice legi aici, vorbim de legi cu privire la justiţie, sunt trei la număr, 303, 304 şi 317, toate trei urmând a fi dezbătute în câteva zile. Este absolut halucinant cum se desfăşoară aceste modificări. În mod firesc, autorităţile europene se agită, se întreabă şi ele ce se întâmplă până la urmă în România. Deja avem exemple negative în jurul nostru, ce s-a întâmplat în Ungaria în 2011-2012, ce s-a întâmplat în Turcia acum doi ani, ce se întâmplă în Polonia chiar în aceste zile. Justiţia este ţinută sub control în toate aceste state, procurorii, judecătorii sunt intimidaţi, sunt ţări în care procurorii şi judecătorii sunt arestaţi, pentru că îndrăznesc să condamne politicieni şi oameni de afaceri".
Magistratul consideră că „aceste modificări per ansamblu sunt periculoase pentru justiţie şi ar trebui respinse în întregime şi după aceea n-avem decât să ne aşezăm la masă să le discutăm punct cu punct, articol cu articol, ce anume trebuie modificat. Eu personal spun că aşa cum am putut trăi cu legile astea în ultimii 12 ani, tot aşa aş mai putea suporta încă un an de discuţii, de dezbateri şi apoi să facem modificările fără a fi presaţi din spate de timp sau de interese obscure".
Cristi Danileţ atrage atenţia de asemenea că „au mai trecut şi modificările la legea ANI cu privire la eliminarea conflictului de interese pentru persoanele care şi-au angajat propriile neamuri în cabinete. Lucrurile astea sunt anormale. Amintiţi-vă OUG 13, care modifica conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu. Iată legea ANI. Mă mai gândesc la modificări din legile justiţiei şi probabil, acuş-acuş, urmează modificările la Codul Penal şi poate că la Codul de Procedură Penală. Dacă le privim în ansamblu, toate mi se par părţi dintr-un puzzle, pe care Parlamentul încearcă să-l construiască, cu un singur obiectiv: să pună la adăpost de orice formă de răspundere marii infractori ai ţării".
