GICA HAGI, care a fost mezinul familiei, a început să joace fotbal în curte, cu o vezică de porc. Mai târziu, bunicul său i-a confecţionat o minge din păr de cal, apoi, la vârsta de şase ani, mama sa i-a dăruit o minge din cauciuc.
În luna aprilie a anului 1975, GICA HAGI a păşit pentru prima oară la porţile unui club de fotbal, Farul Constanţa, unde a fost luat în primire de Iosif Bukossi, primul lui antrenor. La vârsta de 11 ani, GICA HAGI evolua în prima competiţie, "Cupa Speranţelor", pentru ca în 1978 să fie legitimat la clubul de pe Litoral.
GICA HAGI a fost cooptat în 1980 în proiectul "Luceafărul" - echipa naţională de juniori - pentru ca doi ani mai târziu, la vârsta de 17 ani, 7 luni şi 6 zile, să debuteze în Divizia A, în partida SC Bacău - Farul Constanţa, scor 3-0.
După numai un an, GICA HAGI îşi făcea debutul la echipa naţională, în mandatul lui Mircea Lucescu, într-o partidă cu Norvegia, susţinută de "tricolori" la Oslo, la 10 august 1983, scor 0-0.
GICA HAGI a devenit în 1983 jucătorul echipei Sportul Studenţesc, echipă cu care a ocupat locul al doilea la sfârşitul sezonului 1984-1985. Evoluţiile de excepţie ale lui GICA HAGI au atras privirea marilor cluburi de atunci, Steaua şi Dinamo, oficialii grupării "roş-albastre" reuşind să ajungă la un acord cu cei de la Sportul Studenţesc pentru un împrumut. La nici jumătate de an, GICA HAGI înscria pentru Steaua unicul gol al Supercupei Europei, de la Monte Carlo, în partida cu Dinamo Kiev, gol ce avea să aducă cel de-al doilea trofeu european. La finalul sezonului, GICA HAGI nu a mai revenit în "Regie", aşa cum se convenise prin contract, şi a rămas la Steaua, de unde în 1990 a plecat la Real Madrid pe o sumă de 4 milioane de dolari.
GICA HAGI a jucat 223 meciuri ăn Liga I şi a marcat 141 goluri. A cucerit trei titluri de campion şi trei Cupe ale României.
GICA HAGI a fost de două ori cel mai bun marcator din campionatul României, în sezoanele 1984/1985 şi 1985/1986.
În perioada petrecută în Spania, GICA HAGI a evoluat la cele două mari forţe ale Primerei Divizion: Real Madrid (1990-1992, 19 goluri în 64 de meciuri) şi FC Barcelona (1994-1996, 7 goluri în 36 de meciuri). Golul de la jumătatea terenului din partida Osasuna - Real Madrid este un moment de vârf al carierei lui GICA HAGI în Primera Division. Marele regret al lui GICA HAGI este că nu şi-a trecut în palmares titlul de campion al Spaniei în perioada petrecută în această ţară.
Intrată într-un con de umbra, cariera lui GICA HAGI a fost "resuscitată" de antrenorul care l-a selecţionat prima oară în echipa naţională, Mircea Lucescu. Între Madrid şi Barcelona, GICA HAGI a îmbrăcat tricoul Bresciei (1992-1994).
După "era Barcelona", între 1996 şi 2001, GICA HAGI a decis să treacă Bosforul, în Turcia. Privit cu neîncredere, transferul său la Galatasaray Istanbul s-a dovedit a fi "renaşterea" ca fotbalist al lui Hagi. În tricoul "Cim-Bom"-ului, GICA HAGI a jucat 167 de meciuri şi a înscris 78 de goluri. În afara acestor cifre, GICA HAGI a adunat patru titluri de campion şi două Cupe ale Turciei, o Cupa UEFA şi Supercupa Europei. Galatasaray a fost clubul unde GICA HAGI şi-a încheiat cariera.
GICA HAGI a fost recordmanul absolut al echipei naţionale: cele mai multe banderole de căpitan, cele mai multe selecţii şi cele mai multe goluri. Seria recordurilor a fost întreruptă de Dorinel Munteanu, care a devenit cel mai selecţionat jucător din istorie. GICA HAGI rămâne golgeter all-time, cu 35 de goluri.
GICA HAGI a participat la trei ediţii ale Campionarului European (1984, 1996 şi 2000), precum şi la trei ediţii ale Cupei Mondiale (1990, 1994 şi 1998). După ediţia din 1994 a Cupei Mondiale, GICA HAGI a ieşit al patrulea în ancheta anuală a revistei France Football, cea care acordă Balonul de Aur. La finele anului 1999, a fost desemnat fotbalistul român al secolului, iar în 24 aprilie 2001, sub titulatura Gala Hagi, i s-a organizat un meci festiv de retragere.
Imediat după retragere, GICA HAGI a devenit antrenor al echipei naţionale a României în anul 2001. Prima echipă, primul eşec. GICA HAGI nu a reuşit să califice echipa la Cupa Mondială din 2002, demisionând după barajul cu Slovenia. În 2003, GICA HAGI a devenit tehnicianul echipei turce Bursaspor, de unde a demisionat din nou, iar în sezonul 2004-2005 s-a aflat pe banca tehnică a formaţiei Galatasaray Istanbul, în momentul numirii sale stadionul Ali Sami Yen fiind arhiplin. Sezonul a fost unul modest, dar a fost salvat pe final prin câştigarea Cupei Turciei, de altfel, singurul trofeu din cariera de antrenor a lui GICA HAGI. La scurt timp, el a demisionat de la Galatasaray, nemulţumit că şefii clubului nu i-au adus jucătorii pe care i-ar fi dorit.
Anul 2006 este momentul în care GICA HAGI s-a întors în fotbalul românesc. Alegerea sa a fost Poli Timişoara, dar şi de aici a plecat după scurt timp. După un an de pauză, GICA HAGI s-a întors la Steaua, clubul de la care s-a lansat în fotbalul mare. Mandatul lui GICA HAGI în Ghencea a durat mai puţin de trei luni, timp în care a calificat echipa în grupele Ligii Campionilor. GICA HAGI a demisionat de la Steaua în septembrie 2007, după înfrângerea de la Praga, cu Slavia, motivul fiind conflictul cu finanţatorul Gigi Becali, care l-a acuzat permanent pentru jocul slab şi pentru folosirea altor jucători decât cei pe care el dorea să-i impună în primul 11. În octombrie 2010, GICA HAGI şi-a început al doilea mandat la Galatasaray unde a stat până la 25 martie 2011. De atunci, GICA HAGI se ocupă de Academia de Fotbal care îi poartă numele şi de echipa acesteia, Viitorul Constanţa.
