Vocabularul limbii engleze conține o expresie six feet under, a cărei traducere exactă este 6 picioare sub, dar care, odată ce este pronunțată, interlocutorul înțelege că este vorba de înmormântare sau moarte.
Această tradiție vine tocmai din 1655, când întreaga Anglie a fost devastată de ciumă. În acei ani, cea mai mare teamă a oamenilor era răspândirea bolii. acesta este motivulpentru care primarul de pe atunci al Londrei a emis un decret special conform căruia persoanele decedate trebuiau îngropate la 6 picioare sub pământ, la 2 metri sub pământ, pentru a evita răspândirea infecției, notează cei de la todayifyoufoundout.com.
Deoarece infecția era răspândită în primul rând de către insecte și abia apoi de cadavre, mulți au pus la îndoială decizia. Cu toate astea, standardul pentru îngroparea morților a rămas valabil până în zilele noastre.
În Statele Unite, de exemplu, standardul de adâncime variază de la un stat la altul. În majoritatea cazurilor este de 8 inch (aprox. 21 cm). Se pare că autoritățile locale consideră a fi suficient. Dar în unele state se înmormântează la o adâncime de 4 metri. Se procedează astfel pentru ca să mai rămână loc să fie îngropați deasupra și alții. De obicei această procedură este valabilă în cazul rudelor și prietenilor apropiați.
Adâncimea de 2 metri este considerată a fi cea mai comună. În unele zone o adâncime mai mare decât aceasta poate crea probleme. În special în regiunile unde sunt ape subterane. De exemplu, în New Orleans sicriele îngropate prea adânc erau împinse afară de curenții de apă.
În Marea Britanie este în vigoare standardul adoptat de acum câteva secole. Sigur, motivul nu mai este acelașie. Serviciile de specialitate îndeamnă oamenii să îngroape sicriele la o adâncime suficientă pentru ca acestea să nu fie dezgropate de animale.
