Mulţi oameni trăiesc experienţa frapantă a gândurilor transmise la distanţă în mod involuntar.
Biologul englez Rupert Sheldrake vede în telepatie un al şaptelea simţ al fiinţelor vii (al şaselea simţ fiind cel electric al anghilelor, rechinilor şi pisicilor de mare, sensibili la electricitatea corporală a prăzii lor).
Telepatia ar face parte, după părerea sa, din viaţa noastră cotidiană, fără ca noi să ne dăm seama.
Sheldrake formulează ipoteza conform căreia, între cei apropiaţi, părinţi şi copii, sau între oameni aflaţi la acelaşi loc de muncă, telepatia funcţionează de fiecare dată, când ei se înţeleg dincolo de cuvinte.
El mai crede că spiritul nostru emite prelungiri invizibile, care intră în contact cu obiectele şi fiinţele care ne înconjoară.
Există mai multe experienţe, pentru a descoperi şi a dezvolta această capacitate, potrivit revistei Formula As.
Exerciţiul 1: Antrenarea telepatiei. "Transmiteţi" un desen. Cereţi-i unui prieten care se găseşte într-o cameră vecină să ghicească ceea ce desenaţi. Se pare că formele geometrice sunt mai uşor de transmis.
Exerciţiul 2: Întâlnirea telepatică. Cereţi-i unui prieten să vă apeleze mental, la orice moment al zilei. Va trebui să aibă la el o fotografie de-a dumneavoastră. Va nota ora acestui apel telepatic. Şi dumneavoastră, când vă veţi gândi la el, notaţi ora. Mai apoi, comparaţi-vă rezultatele. Apelurile au coincis?
Exerciţiul 3: Semnalul invizibil. Aşezat pe scaunul unui autobuz sau la terasa unei cafenele, "ordonaţi-i", în mod telepatic, unei persoane din apropierea dvs. să se întoarcă. Unele persoane, mai sensibile la senzaţia de a fi observate, se vor întoarce mai repede.
Magnetismul: darul de a vindeca
Chinezii îl numesc "chi", japonezii "ki", egiptenii "ka" iar indienii "chakra". Vindecătorii europeni vorbesc despre "fluid" sau "magnetism". Este vorba despre o forţă, o energie vitală, pe care o posedăm toţi, în grad diferit, şi de care depinde sănătatea noastră.
Unii dintre noi au capacitatea de a resimţi această forţă, de a o utiliza prin simpla folosire a mâinilor. Când sunt întrebaţi despre harul lor, aceşti "magnetizatori", răspund că l-au descoperit din întâmplare. Şi toţi la un loc descriu fenomene la fel: înţepături în mâini, furnicături, o senzaţie de căldură în vârfurile degetelor, un "fluid cald" care le curge prin mâini.
De altfel, "postarea" palmelor deasupra unui loc dureros prin atingere sau de la distanţă linişteşte durerea, fiind unul dintre gesturile utilizate frecvent de către "magnetizatori".
Iată câteva exerciţii destinate dezvoltării acestui dar. Pentru a reuşi, îmbrăcaţi-vă cu haine din materiale naturale. Ţesăturile sintetice favorizează electricitatea statică, blochează magnetismul.
Exerciţiul 1: Cu ochii închişi, frecaţi-vă, uşor, mâinile una de alta. Concentraţi-vă asupra respiraţiei şi asupra energiei care pătrunde cu ea în corp. Apoi apropiaţi-vă palmele una de cealaltă. Opriţi-vă, când simţiţi o uşoară rezistenţă. Deschideţi ochii. Cu cât distanţa dintre mâinile dumneavoastră este mai mare, cu atât aveţi un magnetism mai puternic. Dacă nu simţiţi nimic, încercaţi experienţa mai multe zile la rând, până ce deveniţi mai receptivi.
Exerciţiul 2: Repetaţi exerciţiul 1, dar încercând să daţi mental o formă energiei care vă circulă prin mâini. Imaginaţi-vă că seamănă cu o sferă strălucitoare. Odată creată, apropiaţi-o de piept, pentru a fi reabsorbită în interiorul dumneavoastră.
Exerciţiul 3: Încercaţi experienţa clasică a "mumificării biftecului". Luaţi o bucăţică de carne şi aşezaţi-vă mâna, cu degetele lipite, la doi-trei centimetri deasupra ei, timp de zece minute. Reluaţi operaţiunea dimineaţa şi seara, timp de o săptămână. Între două şedinţe, puneţi bucăţica într-un loc curat, dar nu în frigider. Ea trebuie să devină seacă şi dură sub acţiunea magnetismului dumneavoastră. Dacă putrezeşte, aruncaţi-o. Dar dacă reuşiţi să deshidrataţi carnea în două-trei zile, înseamnă că sunteţi extrem de dotat.
Exerciţiul 4: Încercaţi să vă adormiţi câinele sau pisica. Aşezaţi-vă în partea dreaptă a animalului şi fixaţi un punct aflat puţin mai jos decât bărbia sa. Apoi împreunaţi-vă mâinile, cu palmele întoarse spre el, la o distanţă de 4-5 centimetri, şi mişcaţi-le încet, de la cap spre coadă. Pasa magnetică trebuie de fiecare dată să fie reluată şi întreruptă în acelaşi loc. Când o sfârşiţi, lipiţi-vă palmele.
Exerciţiul 5: Treziţi animalul. Procedaţi cum aţi făcut mai sus, dar de data aceasta pasele trebuie să fie rapide. La sfârşit, suflaţi aer rece, ca şi cum aţi vrea să stingeţi o lumânare, spre fruntea sa, acoperindu-i ochii cu mâna.
Exerciţiul 6: Ca să simţiţi mai bine cum acest fluid magnetic vi se scurge dintre mâini, aşezaţi-vă palma, în fiecare seară, la câţiva centimetri deasupra mâinii unui apropiat. Ar trebui să simtă căldură.
Câteva sfaturi pentru a dezvolta darul clarviziunii:
Exerciţiul 1: Îmbunătăţirea intuiţiei. Fiţi mai atenţi la senzaţiile fugitive. Pentru aceasta, trebuie să vă deschideţi spre emoţiile care vă încearcă, în loc să le refulaţi. Putem să ne ascuţim simţurile cântând la un instrument, privind îndelung o culoare care ne place, mirosind un parfum, analizând o senzaţie tactilă.
Trebuie să fim încrezători şi deschişi spre ceilalţi, pentru a intra în contact cu partea din noi care "vede" dincolo de cuvinte. Cele mai mari descoperiri ştiinţifice s-au născut dintr-o intuiţie, nu dintr-un raţionament.
Printre alte mii de exemple, se află şi chimistul german August Kekule, care căuta în van compoziţia chimică a benzenului. Dar într-o seară, uitându-se pierdut în flăcările focului din şemineu, a avut, dintr-o dată, viziunea unui şarpe care îşi muşca coada. În clipa aceea, a "ştiut" că benzenul era o structură circulară, compusă din şase atomi de carbon.
Exerciţiul 2: Intraţi în stare de graţie. Alegeţi un loc liniştit, unde nu veţi fi deranjaţi, şi visaţi cu ochii deschişi, eliminând gândurile care vă bântuie mintea. Cu timpul, veţi percepe lucruri subtile, ascunse sub aparenţa concretă a imaginilor pe care le invocaţi.
Exerciţiul 3: Începeţi să vă antrenaţi pentru clarviziunea pură. De pildă, încercaţi să ghiciţi ce meserie are cutare sau cutare persoană pe care o întâlniţi pentru prima dată, dacă este căsătorită, are copii, dacă trăieşte într-un apartament sau o casă, înainte de a verifica aceste lucruri deschizând conversaţia. Luaţi în mână un obiect vechi şi contemplaţi-l îndelung, golindu-vă mintea. Poate veţi avea norocul de a vă întâlni cu o amintire ce ţine de el. Încercaţi să aflaţi cine vă telefonează, înainte de a vă uita la telefon. Gândiţi-vă la unul dintre apropiaţi, şi imaginaţi-vă ce face în clipa în care vă concentraţi asupra lui. Telefonaţi-i, apoi, ca să aflaţi ce făcea la ora aceea, pentru a verifica validitatea intuiţiei, scrie Liviu Şuteu în "Formula As".
