Originea sărbătorii de 1 mai
Originea sărbătorii 1 Mai poate fi trasă înapoi în timp la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1886. În acea perioadă, în Statele Unite ale Americii, muncitorii se confruntau cu condiții de muncă extrem de grele, fiind forțați să lucreze zilnic timp îndelungat, deseori în condiții periculoase și fără să beneficieze de drepturi și protecții adecvate. Drept urmare, sindicatele și muncitorii au început să lupte pentru drepturile lor, inclusiv pentru reducerea programului de lucru la opt ore pe zi.
Greva generală din 1 mai 1886, desfășurată la Chicago, a fost un moment definitoriu în istoria mișcării muncitorești. Muncitorii din întreaga țară au protestat pentru implementarea programului de lucru de opt ore, iar această luptă a culminat cu evenimentele tragice de la Piața Haymarket, unde o bombă a fost aruncată către forțele de ordine, soldându-se cu morți și răniți din ambele tabere.
Recunoașterea luptei muncitorilor din întreaga lume
În memoria acestor evenimente și ca o recunoaștere a luptei muncitorilor pentru condiții mai bune de muncă, Ziua Muncii a fost instituită în multe țări ca sărbătoare oficială. În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în timpul domniei lui Carol I, iar în perioada comunistă a devenit o zi de propagandă politică, în care munca era glorificată în discursurile oficiale.
Astăzi, în România, Ziua Muncii este o zi liberă legală, iar românii au parte de mai multe zile libere consecutive, datorită poziționării apropiate de Paște. Este un prilej de odihnă, dar și de reflecție asupra importanței muncii și a drepturilor lucrătorilor în societatea modernă.
