Când nu slujeşte în altarul bisericii Caşin, părintele Gabriel Cazacu se ocupă de Centrul Social Sfânta Macrina.
"I-am scos din canale şi au mers la şcoală. I-am dus la spital, le-am vindecat rănile trupului, apoi i-am tămăduit. Am reclădit speranţa în sufletele lor, n-am făcut mare lucru", spune părintele Gabriel Cazacu, parohul bisericii Caşin.
Un om a reuşit să ţină, un sfert de secol, o casă cu zeci de copii. Nu a fost niciodată singur. Ci înconjurat de asistenţi social, învăţători, medici, psihologi. O echipă mare lucra la slefuirea unor caractere. Şi pansau suflete.
"A trebuit din motive administrative să închidem activitatea de aici şi precum vedeţi în jurul nostru, este o casă cu multă lumină, dar o casă tristă pentru că nu se mai aud vocile copiilor", spune părintele.
28 de copii mâncau, citeau, râdeau şi se jucau. Învăţau să traiască frumos. Cel mai mic avea 7 ani. Cel mai mare, 17. Chiar şi pe cei doi copii ai lui i-a crescut alături de cei pe care i-a luat de suflet. Unii au fost abanonaţi la câţiva ani după naştere, alţii au fost pur şi simplu lăsaţi sub cerul liber.
Între părinte, cei 16 angajaţi din Centru şi copii se crease o legătură atât de puternică, încât nimeni şi nimic nu părea că le destramă povestea. Şi totuşi... lipsa banilor şi-a spus cuvântul. Investiţiile ar fi costat aproape 100.000 de euro. Pentru ca centrul să fie sigur în caz de incendiu. Nu s-au găsit resursele necesare aşa că, până una-alta, micuţii au fost daţi în grija statului.
Părintele încearcă acum în fel şi chip să găsească soluţii, cu ajutorul oamenilor cu dare de mână ca să-i readucă pe copii acasă.
"Nu poţi demisiona din calitatea de părinte niciodată", spune preotul.
