24 ianuarie zi liberă. Astfel, preşedintele a semnat Decretulprivind promulgarea Legii pentru completarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Iniţiativa legislativă a fost voată de Camera Deputaţilor la începutul lunii septembrie cu 209 voturi ''pentru'', 4 ''împotriva'' şi 2 abţineri.
24 ianuarie zi liberă. 13 libera legale pe an
24 ianuarie zi liberă. Data de 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române este declarată zi nelucrătoare adăugându-se celorlalte sărbători legale - 1 şi 2 ianuarie; prima şi a doua zi de Paşti; 1 mai; prima şi a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; 1 decembrie; prima şi a doua zi de Crăciun.
24 ianuarie zi liberă. Proiectul a fost iniţiat de deputatul PSD Tudor Ciuhodaru care susţine, în expunerea de motive, că ”Legea nr. 171/2004 privind declararea zile de 24 ianuarie drept zi ca sărbătoare legală (...) s-a dovedit a fi un eşec lamentabil”.
24 ianuarie zi liberă. ”Nu era nevoie de lege, ci doar de un manual de istorie pentru a afla că pe 24 ianuarie sărbătorim la nivel naţional Ziua Unirii Principatelor Române. În schimb ceea ce nu s-a reglementat în această lege, pentru a avea o nouă zi nelucrătoare, era modificarea art. 139 din lefea 53/2003 privind Codul Muncii”, mai susţine Ciuhodaru.
PROMOTIE LA eMAG! OFERTELE POT FI CONSULTATE AICI!!!
24 ianuarie zi liberă. Unirea Principatelor Române sau Mica Unire
24 ianuarie zi liberă. Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Unirea a fost legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
24 ianuarie zi liberă. Procesul, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România, conform wikipedia.ro.
