„Mulţi creştini nu merg să se spovedească pentru că „nu au postit în prealabil” Aceasta este o mare înşelare a diavolului. Ca să te spovedești NU e nevoie să posteşti. La spovedanie venim atuni când suntem cei mai mari păcătoşi, nu atunci „când postim”.
La spovedanie venim ca fiul risipitor din Evanghelie, după ce am cheltuit averea noastră, devenind sclavii patimilor, atunci trebuie să venim la spovedanie, când am ucis, când suntem în negura păcatului, atunci trebuie să venim la spovedanie”, a spus preotul.
„Spovedania nu e o formalitate pentru care ar trebui să îndeplinim un „ritual al unui post”. La spovedanie venim atunci când urlăm de durere, cu mâinile pline de sânge de om pe care l-am omorât, la spovedanie venim mânjiţi de curvii, la spovedanie venim târându-ne şi mirosind a băutură şi ţigări, sau înțepați cu ace de heroină.
La spovedanie nu se vine pentru că postim, la spovedanie se vine tocmai pentru că nu postim, tocmai pentru că suntem departe, pentru că ne chinuie patimile şi poftele şi vărsăm înaitea duhovnicului toată murdăria, ca Maşina de Spălat Duhovnicească să înceapă să funcţioneze şi să spele tot ce mărturisim cu părere de rău, cu sinceritate şi fără ruşine.
Dacă ne gândim că o să ne judece preotul pentru păcatele făcute, nu suntem departe de fariseiii care voiau să pară sfinţi înaintea oamenilor. Preotul nu ne judecă, el este maşină de spălat păcate! Fără el păcatele nu se iartă, el ne ascultă fără a ne judeca!
