După închiderea dosarului Microsoft, alte două cazuri grele au acelaşi deznodământ, transmite Realitatea TV. Este vorba despre cazul privatizării Întreprinderii de Piese Radio Băneasa (IPRS), în care protagonist este Omar Hayssam şi dosarul ALRO Slatina.
Procurorul care a instrumentat cele două dosare este același care s-a ocupat și de dosarul Microsoft 3: este vorba de Mihaela Moraru Iorga.
Mihaela Iorga a explicat la Realitatea TV cum stau lucrurile în cele două dosare clasate, IPRS Băneasa și ALRO Slatina:
"Dosarul IPRS Băneasa are o soluție dată pe fond, și nu pe prescripție. S-a decis clasarea pe abuzul de serviciu, ținând cont de o decizie CCR: încălcările erau pe Hotărâre de guvern și nu pe o lege primară. În cazul IPRS Băneasa, nu a fost dovedită o vinovăție, deci nu putem vorbi de prescriere. Dacă vorbim de dosarul ALRO Slatina, din punctul meu de vedere este vorba de o sentință dață pe fondul necunoașterii dosarului. Era vorba de fapte din anii 2001-2006, legate de modul în care s-au făcut investițiile, iar aceste fapte nu au fost luate în calcul", a declarat procurorul Mihaela Iorga.
Mihaela Iorga este cercetată de Inspecția Judiciară, după sesizarea șefei DNA, pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Cum a ajuns IPRS Băneasa pe mâna lui Hayssam
În anii 1960 Uzina Electronica din Bucureşti și a deschis o sucursală în pădurea Băneasa. Noua filială folosea tehnologie de mare precizie pentru a produce piese de radio și semiconductoare. La doi ani de la înființare, în 1963, sucursala devine independentă și primește numele de Intreprinderea de Piese Radio și Semiconductori Băneasa - IPRS.
În 1991, prin hotărâre de Guvern, fabrica a devenit societate pe acțiuni, SC Băneasa SA. Mai avea 5.000 de angajaţi. Ultima modernizare a fost în 1992, când una dintre cele nouă secții de producție a fost reechipată. La zece ani distanță, în 2002, IPRS avea datorii de peste patru milioane de euro.
În 2002, acționarul majoritar, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a decis privatizarea. În doar un an, fabrica își triplase datoriile.
În ianuarie 2003, APAPS avea primele negocieri cu singura firmă interesată, ELMEFA, din Olanda, care, în final, va fi respinsă.
În septembrie 2003, IPRS a fost vândută firmei Ogharit, controlată de omul de afaceri sirian Omar Hayssam, iar ceilalți investitori au fost respinși.
„Am făcut ce am făcut şi am dat-o cetăţeanului care a fugit cu berbecuţii. Sigur că a fost un jaf şi este un jaf cunoscut de toată lumea şi mascat cum e mascat şi astăzi", spune fostul ministru Ioan Avram, citat de digi24.ro. Omar Hayssam a plătit integral 204.854 de euro și trebuia să facă investiții de 2,5 milioane de euro. Nu le-a făcut niciodată.
Olandezii cer despăgubiri de 10 milioane de euro la CEDO
La două luni după ce reprezentanţii statului român îi vânduseră fabrica lui Omar Hayssam, cu preţul unei maşini de lux, investitorii olandezi au descoperit ca firma sirianului a câştigat fabrica cu ajutorul unor acte false. Au depus plângere la Parchetul Naţional Anticorupţie.
În 2004, Ministerul Afacerilor de Externe informa anchetatorii că Ogharit Trading Co, firma lui Omar Hayssam, nu avea dreptul să participe la licitaţie: nu avea obiectul de activitate potrivit şi nici experienţa necesară.
Un an mai târziu, datoriile fabricii se ridicau la 12 milioane de euro. Cele două milioane şi jumătate de euro care trebuiau investiți în IPRS nu au ajuns niciodată în fabrică. Din acest motiv, AVAS a anulat contractul de privatizare, dar sirienii au dat statul în judecată.
Instanțele de judecată au anulat definitiv contractul abia în 2007. Plimbați un deceniu prin instanțele de judecată, olandezii au cerut 10 milioane de euro statului român la CEDO.
