Un profesor de chimier organică, Luigi Garlaschelli, de la Universitatea din Pavia, a declarat că a utilizat materiale şi tehnici folosite în Evul Mediu.
Mai multe teste realizate în urmă cu 20 ani au demostrat că materialul folosit la giulgiu datează din perioada 1260 şi 1390, dar credincioşii cred că acesta înfăţişează într-adevăr imaginea lui Christos.
Pe bucata de pânză cu o lungime de circa 4,4 metri şi o lăţime de 1,1 metri se poate observa imaginea unui om care are toate caracteristicile unei crucificări, inclusiv petele de sânge.
Testele din 1988 au fost criticate de mai multe ori, iar oamenii de ştiinţă erau nesiguri cum imaginea a ajuns pe giulgiu.
Luigi Garlaschelli a declarat că mulţi oameni cred că Giulgiul din Torino "are o serie de caracteristici care nu pot fi reproduse de oameni". Acesta a adăugat însă că experimentul său arată clar că putea fi realizat cu materiale ieftine şi o procedură foarte simplă.
Garlaschelli, finanţat de un grup de agnostici şi ateişti italieni, a reprodus giulgiul prin aşezarea pânzei pe un voluntar, pentru ca mai apoi să frece materialul textil cu un pigment care conţinea şi o cantitate mică de acid. Pentru faţă a fost folosită o mască.
Pigmentul a fost apoi îmbătrânit prin încălzirea într-un cuptor şi prin spălare. Aceste operaţiuni au îndepărtat pigmentul de la suprafaţa pânzei, dar a păstrat în material o imagine similară cu cea de pe Giulgiu.
Urmele de sânge, de arsuri şi de apă au fost adăugate mai apoi pentru a se obţine efectul dorit. Luigi a mai spus şi că se aşteaptă ca oamenii să îi conteste lucrarea. "Dacă nu vor să creadă datarea cu carbon făcută de cele mai bune laboratoare ale lumi, nu mă vor crede nici pe mine.
Giulgiul din Torino este păstrat în Catedrala Turin şi este arareori arătat publicului.
