A vazut lumina zilei intr-o perioada agitata, in timpul rascoalei din 1907. Copilaria i-a fost inlocuita cu zile grele de munca, zile in care era haituita si infometata. A povestit nepotilor ca a indurat batai crunte, ca era ascunsa prin poduri si beciuri si ca a suportat sa fie tratata mai rau ca un sclav pentru a aduce mancare uscata in casa parintilor.
La varsta de 21 de ani a simtit pentru prima data ca e mandra ca e romanca si recunoaste ca in acei ani, patriotismul avea o alta valoare. Peste chipul senin si firele de par care s-au albit abia dupa jumatate de secol, au trecut Marea Unire din 1918, supliciile razboaielor mondiale, comunismul si a avut sansa de a vedea cum interpreteaza tinerii din ziua de azi democratia. Ieseanca in varsta de aproape 107 ani a avut un gol in suflet, pe care si l-a umplut cu cel mai frumos zambet. Nu a putut face copii si a hotarat sa infieze o fetita de 4 ani, cea care acum ii uda ceas de ceas buzele si o mai scoate in pridvor pentru a vedea apusul.
"Am aflat tarziu ca am fost infiata, dar nu am spus nimic. Nu am indraznit sa o intreb, pentru ca nu voiam sa o supar. Pana va inchide ochii, ii voi spune mamica. Taticul a murit la 72 de ani, iar ea nu a mai indraznit sa ridice privirea catre alt barbat. Copiilor mei le-a povestit toata viata. Are o memorie foarte buna si isi aminteste fiecare episod de la varsta de 6 ani. Mamica nu a luat medicamente niciodata, nu a avut treaba cu medicii. La 62 de ani a fost operata de apendice si atat. Pot spune ca mamica a ajuns sa treaca de 106 ani pentru ca a stiut sa-si traiasca viata. A lucrat multi ani cabiniera la Teatrul Bulandra. La 103 ani a tinut sa o ducem in Bucuresti sa-si intalneasca un vechi prieten. A vrut sa-l revada pe marele actor de comedie in teatru si film Ion Lucian. Din pacate, in martie 2012 a trecut in nefiinta. A cunoscut-o chiar si pe Maria Tanase", povesteste Veronica Andriescu, fiica adoptiva.
Paraschiva Macsim nu mai zareste lumina zilei aproape deloc, aude tot mai greu si mereu spune zeci de rugaciuni. La aproape 107 ani simte ca este o povara. Se simte neputincioasa si oasele o dor. Si-a trait viata atat de intens, incat simte ca acesta este secretul. Nu rata nicio petrecere, nicio calatorie prin tara, iar alaturi de omul pe care l-a iubit, a stiut sa se bucure de fiecare zi din viata. A fost refugiata in zona Timisoarei, a cunoscut fiecare coltisor al Teatrului Bulandra, dar s-a intors in Iasi. Agitatia din Bucuresti a fost inlocuita cu casa parinteasca din orasul cu cele sapte coline.
"Pana acum doi ani mamica vorbea foarte bine si putea merge. Acum e mai greu. Fara sa-si dea seama am inceput sa cumparam lucruri de inmormantare. Nimeni nu-i mai deschide usa. Inainte de alegeri a fost persoana perfecta pentru un plus de imagine. Nici macar cei de la Primarie nu i-au mai dat acele tichete. Are o pensie de 620 de lei si 92 de lei pensia de veteran. Trebuia sa nu depaseasca 700 de lei si pentru 12 lei i-au refuzat orice. A fost Ziua Varstnicului, dar nimeni nu a mai cautat-o. Are 12 nepoti, dar din pacate nu mai e vizitata de nimeni. I-a crescut pe toti si daca Dumnezeu a tinut-o in viata pana la varsta asta, nu inteleg de ce au uitat-o", a mai spus fiica adoptiva. Paraschiva Macsim este cea mai batrana ieseanca. A ramas singura marturie vie a mai bine de un secol de istorie.
