Oricât de înspăimântătoare ar putea părea unele obiceiuri, ele sunt păstrate cu stricteţe în ziua nunţii. În Oltenia, părinţii spirituali trebuie să fie din rândul naşilor de botez ai mirelui. Cei care nu respectă tradiţia ar putea fi blestemaţi. „În cazul în care naşul îşi blesteamă finul este lucru rău. Tinerii căsătoriţi vor avea probleme în căsnice sau mai rău pot ajunge să se desparte. Naşii sunt cei care cumpără voalul miresei, floarea mirelui şi lumânările pentru cununia religioasă“, a povestit istoricul Gabriel Stoenescu.
În unele zone din Oltenia, mireasa mergea la biserică în ziua nunţii purtând în sân un cuţit, o bucată de pâine nedospită, zahăr şi o coardă de vioară. „Aceste tradiţii se mai respectă şi în ziua de astăzi, dar mai rar, iar fiecare lucru are o semnificaţie aparte. Zahărul: pentru ca ginerele să fie tandru şi iubitor, cuţitul: pentru ca duşmanii să nu facă rău familiei, iar coarda de vioară ca mireasa să fie pe placul tuturor“, a mai spus istoricul Gabriel Stoenescu.
În Oltenia în mediul rural obiceiurile de nuntă începe în ziua de vineri, când rudele viitorilor miri merg pe uliţă cu o sticlă de ţuică şi cheamă lumea la marele eveniment. La casa mirelui are loc o petrecere, iar prietenii apropiaţi ajută la împodobirea bradului. Acesta se înconjoară cu aţă roşie, albă şi albastră, iar conform tradiţiei astfel sunt legate necazurile şi spiritele rele. Bradul trebuie purtat cu fală în ziua nunţii de un băiat neînsurat prin tot satul, mai scris sursa citată.
