În plan psihologic, efectele au fost atât pozitive cât şi negative, înregistrându-se o diferenţă vizibilă între tineri şi grupul celor mai în vârstă.
Partea bună a lipsei telefonului mobil a constat în faptul că participanţii: s-au eliberat de presiunea continuă a telefonului mobil care poate suna oricând şi au resimţit perioada ca fiind una calmă, cu mai puţin stres. De asemenea, s-au simţit mai liberi şi în sensul că au putut alege ei pe cine şi când să contacteze. Au simţit că au mai mult timp pentru ei înşişi şi pentru familie.
Efectele negative au fost însă la fel de importante, mai ales pentru cei mai tineri, care au experimentat un alt fel de stres: lipsa comunicării rapide la distanţă nu lasă loc situaţiilor neprevăzute sau a planurilor spontane. Aceasta i-a făcut să nu se mai simtă în siguranţă şi chiar să experimenteze un sentiment de neajutorare. Au avut impresia că pierd controlul şi s-au simţit izolaţi şi singuri. Mai mult, chiar s-au plictisit în lipsa opţiunilor pe care le oferea telefonul mobil.
În plan social, lipsa telefonului mobil s-a dovedit a avea un efect preponderent negativ, indiferent de însuşirile socio-demografice ale utilizatorilor, care: nu au reuşit să comunice cu toate persoanele cu care îşi doreau, nu au putut să comunice la distanţă în mod spontan, atunci când simţeau acest impuls; conversaţiile (cele permise pe telefonul fix) au devenit mai scurte, iar viaţa lor socială şi-a pierdut din intensitate.
Studiul GfK Omnibus a fost realizat pe un esantion de 1.000 de respondenţi. Rezultatele acestuia arată că aproximativ 75% din populaţia României de peste 15 ani deţine telefon mobil, iar în mediul urban proporţia de utilizatori se ridică până la 85%.
