”Vă scriu pentru a-mi exprima revolta în fața unei situații de o gravitate extremă care răzbate din mass-media ultimelor zile și despre care nu ați binevoit să aveți până acum vreo reacție. Este vorba despre dezvăluirile terifiante potrivit cărora procurorul general al României, persoană care ar trebui să fie un model de etică și de conduită pentru magistrații acestei țări, s-ar fi numărat printre personajele de tristă amintire care făceau jocurile murdare ale fostului regim comunist.
Augustin Lazăr nu a negat faptele, a încercat doar să ocolească răspunderea reală pe care ar fi avut-o în ceea ce privește persecutarea disidentului Iulius Filip, arestat, anchetat, șicanat, torturat și lipsit de libertate de către regimul comunist.
Dle Președinte, știm bine, România a ratat șansa istorică de a avea o lege a lustrației în 1990 și a pierdut ocazia de a transpune în viață Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, care ar fi barat accesul în funcțiile înalte ale foștilor securiști și comuniști de vârf și ar fi contribuit major la asanarea societății.
Faptul că am ratat această șansă nu trebuie să presupună automat, însă, dreptul celor care au scăpat atunci neatinși de rigorile legii, ori măcar ale moralei, să ni se înfățișeze astăzi drept repere morale și profesionale ori, mai grav, să devină actori de prim rang ai împărțirii legii. Înclin să cred că altul era sensul celebrului manifest nouăzecist ”Apel către lichele” al unuia dintre admiratorii dvs.
Nu vreau să ajungem într-o zi să constatăm că prăbușirea comunismului a conservat intact, din păcate, dreptul copiilor torționarilor noștri de a ajunge, în timp, torționarii copiilor noștri.
Fără atitudini ferme, mi-e teamă că deznodământul va fi inevitabil.
Revenind la cazul șocant al procurorului general Augustin Lazăr, cred că se impune clarificarea de urgență, în contextul faptelor prezentate de media, a apartenenței ori nu a domniei sale la grupul procurorilor comuniști absolvenți ai celebrei Școli de la Bran. Cum se știe, acea școală a format, începând din 1969, toți procurorii care aveau să fie folosiți în aplicarea directivelor partidului comunist și ale Securității privind anchetarea și reprimarea brutală a tuturor cetățenilor români care îndrăzneau să miște în front.
O școală care, prin profesori provenind din Miliție, Securitate și de la Academia ”Ștefan Gheorghiu”, instruia procurorii comuniști, atent selectați, cum se făceau anchetele ”speciale” pe bază de tortură, șantaj, substanțe halucinogene, cum să închidă ochii la abuzurile anchetatorilor din Securitate, cum să șantajeze judecătorii care nu erau dispuși să ”coopereze” suficient, cum să li se facă înscenări avocaților, cum să se accepte necondiționat mandatele Securității de percheziție, ori de arestare, pe bază de probe falsificate și multe altele asemenea. De-a lungul anilor, ne amintim că au apărut mărturii directe vizavi de aceste practici odioase.
Din nefericire, aceste fapte au continuat să fie atent mascate după căderea comunismului, cu largul concurs al serviciilor secrete, care au ajutat la conceperea unor mape profesionale incomplete în cazul multor magistrați. În acest caz văd că se află și actualul procuror general a cărui mapă profesională a fost atent albită de prietenii lui din umbră.
Augustin Lazăr, pus în fața dovezilor de netăgăduit, a recunoscut rolul jucat în cazul disidentului Iulius Filip, dar susține că era vorba de un rol minor.
Îl vom crede pe cuvânt? Vom lăsa lucrurile așa cum sunt? Vom continua să tolerăm ca procurorii onești ai României să fie conduși de un complice al regimului securisto-comunist?
Cred că sunt câteva întrebări care nu pot avea decât un singur răspuns.
Vă cer, astăzi, dle. președinte, să vă intrați în rolul constituțional de garant al democrației și să semnați urgent decretul de revocare din funcție a procurorului general, o solicitare care, independent de faptele sus menționate, care nu fac decât să agraveze lucrurile, v-a fost deja transmisă de ministrul justiției.
Aveți astăzi ocazia să dovediți că independența justiției pe care o clamați în fiecare zi nu este doar un slogan electoral, ci un principiu în care credeți cu adevărat.”, i-a transmis Călin Popescu Tăriceanu lui Klaus Iohannis.
