Poate că nu știai, dar ceilalți în percep într-un mod complet diferit față de tine sunetul vocii tale. Iar vocea pe care tu o auzi într-o înregistrare este de fapt sunetul real al vocii tale, potrivit lui Dr. Yale Cohen, de la Universitatea Pennsylvania.
Trei oase mici, denumite „oscioarele urechii" sau oscicule, localizate în urechea medie, sunt responsabile pentru modul în care îți percepi propria voce atunci când vorbești și modul în care ea sună într-o înregistrare. Aceste oscioare sunt cheia pentru felul în care oamenii procesează gălăgia: ele transmit sunetele colectate de pavilionul urechii și mai apoi de timpan către labirintul membranos, numit cohlee (o structură în formă de spirală care se regăsește în urechea internă). Cohleea traduce gălăgia din lumea înconjurătoare în energie electrică, acesta fiind modul în care celulele din creier comunică între ele.
Însă, creierul procesează diferit sunetele care provin din exterior, față de cele pe care tu le emiți. Oscioarele urechii vibrează de fiecare dată când întâlnești un stimul acustic, dar propria voce va suna mereu mai tare (pentru că gura ta se află în apropierea urechilor), iar osciculele vor vibra mai mult atunci când tu vei vorbi. Acest fapt deformează sunetul vocii tale și o face să pară mai profundă. Din acest motiv, în momentul în care îți vei auzi vocea într-o înregistrare, ea va părea mai înaltă decât o auzi tu de obicei.
Un posibil motiv pentru care sunetul vocii înregistrate te deranjează atât de mult este pentru că ești sigur pe tine atunci când vine vorba de modul în care sună vocea ta, iar o altă tonalitate nu face decât să te inducă în eroare.
