SFÂNTUL NICOLAE. Sfântul Nicolae este patronul marinarilor și al copiilor, salvatorul celor din temniță și primejdii, ajutătorul săracilor și al celor nedreptățiți.
SFÂNTUL NICOLAE s-a născut pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305) în cetatea Patara din Asia Mică. Părinții săi, Teofan și Nona, l-au primit pe singurul lor fiu, pe Sfântul Nicolae, ca pe un dar de la Dumnezeu. Pentru că nu puteau avea copii, părinții Sfântului Nicolae, cu multe rugăciuni și cu lacrimi, au cerut de la Dumnezeu acest dar, iar ei atunci când fiul lor s-a dovedit apropiat de Dumnezeu și de Biserică l-au dat în dar Celui ce l-a dăruit pe dânsul.
SFÂNTUL NICOLAE. a fost hirotonit preot de unchiul său, care purta tot numele de Nicolae și era episcop al cetății. Iubind virtutea, viața curată și dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, după preoție a fost ales episcop al cetății Mira din ținutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).
Deoarece predica cu multă zel credința în Iisus Hristos, a fost întemnițat în timpul persecuțiilor decretate de împărații romani Dioclețian și Maximilian. Odată cu victoria lui Constantin cel Mare asupra lui Maxențiu și cu Edictul de la Milan din 313, care acorda libertate deplină creștinismului, au fost eliberați toți cei întemnițați pentru mărturisirea lui Hristos. Sfântul Nicolae s-a întors la scaunul său episcopal din cetatea Mirei.
Alături de alți Părinți ai Bisericii, a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se un puternic apărător al dreptei credințe împotriva preotului Arie, care vedea în Hristos o simplă creatură a Tatălui, și nu pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi.
Istoria bisericească consemnează că Sfântul Nicolae atunci când se afla în mijlocul acelei mari reuniuni de ierarhi iar cuvântul său era adresat cu putere împotriva neadevărului susținut de Arie, a înțeles cât este de gravă erezia ariană, care nega dumnezeirea Fiului, încât ar fi putut prăbuși întreaga Biserică. Și aprinzându-se de dragostea pentru Dumnezeu, în mijlocul soborului fiind, l-a pălmuit pe ereticul Arie.
Gestul Sfântului Nicolae împotriva lui Arie a produs multă tulburare, fiindu-i ridicate însemnele arhieriei: Sfânta Evanghelie și omoforul.
Evanghelia și omoforul i-au fost înapoiate însă prin minune dumnezeiască, acest lucru fiind adeverit chiar de părinții mai îmbunătățiți care erau de față. Icoanele tradiționale ale Sfântului Nicolae înfățișează cum acesta poartă Sfânta Evanghelie și omoforul, oferite de însuși Mântuitorul Hristos și de Maica Sa.
Tradiția păstrează pomenirea unor fapte minunate săvârșite de Sfântul Nicolae: salvarea de la moarte a trei bărbați condamnați fără vină de un slujbaș imperial, aducerea unor ajutoare neașteptate unor familii aflate pe punctul de a săvârși nelegiuiri pentru a-și câștiga pâinea și multe altele. Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează bunătății cu care era înzestrat Sfântul Nicolae și obiceiului său de a ajuta pe cei aflați în mari neajunsuri.
Puțini sfinți au fost milostivi ca Sfântul Nicolae, spune părintele Ilie Cleoapa ("Predici la Praznice Împărătești și la Sfinții de peste An", 1996).
De s-ar povesti milele lui una câte una și câte îndurări a arătat către cei săraci, pe câți flămânzi a hrănit, pe câți goi a îmbrăcat și pe câți a răscumpărat de la datornici, nu ajunge timpul pentru a le face cunoscute, se arată în istorisirea vieții acestui mare ierarh al Bisericii lui Hristos.
Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veșnice la o vârstă înaintată, fiind îngropat în biserica episcopală. Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârșit multe minuni la Mira Lichiei.
Astăzi sfintele sale moaște se află la Bari, în sudul Italiei. Aducerea moaștelor s-a făcut atunci când cetatea Mirelor a intrat sub stăpânire otomană, stăpânire care începea de la Herson până la Antiohia și Ierusalim, fiind pustiite în aceste ținuturi toate cetățile, satele, bisericile și mănăstirile.
Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află în România, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu.
Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei (mâna dreaptă), au fost dăruite Bisericii Sfântul Gheorghe Nou în anul 1599 de către voievodul Mihai Viteazul (1593-1601), împreună cu soția sa, doamna Stanca.
