Sfântul Spiridon este singurul sfânt care călătorește și acum, la sute de ani de la trecerea la cele veșnice, părăsindu-și racla, pentru a veni de grabă în ajutorul oamenilor care-l cheamă în ajutor prin rugăciuni de evlavie și dragoste.
Acesta vine la patul bolnavilor care-i cer ajutorul, rugându-l cu credință să-i vindece. De la sărbătoarea Sfântului Spiridon, ziua începe să crească. Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, cojocarilor și olarilor, care-l cinstesc prin petreceri și prin voie bună, fără excese bahice.
Pentru sănătatea întregii familii, pentru câștig și pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe și gospodinele nu fac curățenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă; în această zi și animalelor de tracțiune li se dă să mănânce fânul din mână.
Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile și în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon.
În ziua praznicului, bătrânii amintesc tinerilor cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios; ei se roagă și-i cer Sfântului ca din gospodăria respectivă Sfântul Spiridon să alunge boala și să nu se nască monștri: copii cu malformații, vite cu două capete etc.
