Scrisoarea deschisă, semnată de Cristian Mungiu, vine în contextul în care cinematografe de tradiție din Capitală au fost închise, în urma legii promulgate recent ce prevede interzicerea activităților ce presupun aglomerări de persoane în spații cu risc seismic.
Prin această măsură, apreciază Mungiu, "a dispărut iremediabil și un întreg public pentru care cinematograful însemna o sală mică, apropiată de casă, unde mergi special ca să vezi un film anume".
"Stimate domnule ministru, mă adresez dvs. în următorul context: după cum știți, recent a fost promulgată legea care interzice activitățile în clădirile cu risc seismic. Cu această ocazie, s-au închis în București ultimele trei cinematografe cu săli de peste 350 de locuri: Patria, Studio și CinemaPRO. Erau ultimele săli din Capitală unde mai puteai aduna un pic de public — atât cât a mai rămas pentru film românesc, european și non-mainstream-hollywoodian", își începe Cristian Mungiu scrisoarea deschisă către ministrul Culturii.
El amintește și că "în ultimii 25 de ani, din rațiuni de management catastrofal și de privatizări dubioase, s-a distrus încetul cu încetul întreaga rețea de peste 600 de săli de cinematograf pe care o aveam în 1989". Cineastul spune că, în urma acestor măsuri au dispărut sălile destinate pentru "un întreg public pentru care cinematograful însemna o sală mică, apropiată de casă, unde mergi special ca să vezi un film anume și nu mall-ul unde te duci să mănânci un hamburger și să mai vezi lume, iar dacă tot ești acolo intri la multiplex să vezi și un film care se întâmplă să se dea la ora aia".
Regizorul premiat cu Palme d'Or pentru filmul "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" reclamă lipsa de alternativă în urma închiderii acestor spații.
"Întrebarea însă este: ce facem mai departe? Am citit cu invidie că guvernul s-a reunit în ședință extraordinară pentru a găsi o soluție pentru Teatrul Nottara, de asemenea închis. Președintele însuși s-a oferit, într-un gest simbolic, să găzduiască spectacole de-ale teatrului la Cotroceni, semn că problema îl preocupă. Foarte frumos. Am citit apoi că, în sfârșit, a devenit o prioritate pentru guvern să ia în calcul construirea unei noi săli de concert pentru Festivalul Enescu. Extraordinară inițiativa, deși pentru concerte există Ateneul, Sala Palatului și multe alte spații. Dar fără îndoială că o sală nouă le va fi de folos. De asemenea, pentru Teatrul Național s-au găsit fonduri pentru o restaurare amplă. Și pentru Operetă la fel. Întrebarea mea, domnule ministru, este: când va deveni și cinematografia o prioritate pentru decidenții politici din România?", a transmis Mungiu.
El amintește că în ultimii 15 ani cinematografia a câștigat "cele mai mari premii posibile la cele mai prestigioase festivaluri din lume, generând enorm de multe comentarii pozitive despre România".
"Cinematografia a fost partea vie, activă, sincronă, modernă a exprimării artistice românești. A oferit Institutelor Culturale Române o alternativă mai vie la tradiționalele expoziții de ii, ouă încondeiate și călușari. Cred că în aproape fiecare țară există o săptămână de film românesc și mai toate festivalurile mari de cinema au organizat o retrospectivă tematică despre cinematografia română în acești ultimi ani", punctează regizorul.
Cineastul român, care a inițiat în Capitală Festivalul Les Films de Cannes a Bucarest — ce aduce filmele și cineaștii de pe Croazetă în România—, consideră că industria cinematografică românească este tratată de autorități la categoria "și alții".
"Și atunci de ce, domnule ministru? De ce suntem tratați la categoria și alții? Ce ar mai trebui să facem ca să devenim și noi la un moment dat o prioritate?", arată Mungiu în scrisoarea deschisă.
El amintește și eforturile pe care le-a făcut, alături de alți cineaști români, în privința distribuției de film.
"În 2007, văzând că nu am cum să-mi distribui filmul cu care câștigasem Palme d'Or, pentru că pur și simplu nu mai erau săli, am organizat o caravană — ca la începuturile cinematografiei — și am colindat țara în lung și în lat ca să arăt filmul. Am sperat că inițiativa mea va servi ca exemplu și că autoritățile vor înțelege situația și vor lua măsuri. Însă nu s-a întâmplat altceva decât că am setat un trend", explică Mungiu.
El adăugă că, individual, cineaștii români și-au creat oportunități, dar, la modul general, nu există o strategie.
"Astăzi, aproape fiecare cineast român are propria lui casă de producție, a devenit și propriul său distribuitor, organizează un festival sau duce filme prin țară într-o caravană și așa mai departe. Dar nu putem înlocui lipsa de infrastructură. Și nu putem compensa la nesfârșit lipsa de inițiativă a statului. Nu vă așteptați de la noi să construim și săli, rețele de săli, asta e prea mult — nu mai ține de organizare și inițiativă, ține de o politică culturală, de un plan pe termen lung, implică o strategie", mai scrie Cristian Mungiu.
De asemenea, el amintește că realizatorii de film au elaborat o strategie care nu a fost implementată de autorități.
"Am elaborat-o acum mai bine de zece ani și am înmânat-o, în numele unui grup de cineaști, aproape fiecăruia dintre predecesorii dvs. în funcție, fără niciun rezultat. N-a existat niciodată voința politică să fie pusă în practică. Miniștrii Culturii, chiar și cei care își doreau să schimbe câte ceva, au rămas prea puțin în funcție. Sau nu existau fonduri. În sfârșit, n-a fost niciodată momentul potrivit, prioritățile au fost mereu și mereu altele", relatează Cristian Mungiu.
Potrivit acestuia, industria cinematografică nu este niciodată o prioritate pentru minister. "Mi se reproșează astăzi, domnule ministru, că nu am folosit mai bine momentul 2007 — când am primit toate decorațiile posibile și imposibile de la autoritățile române care se mândreau că se realizase o performanță internațională. (...) Și cred că e de datoria mea, acum, să vă atrag atenția. Că nu suntem niciodată prioritatea dvs. Nici măcar ultimii pe listă. Și nu e fair, domnule ministru", își încheie cineastul scrisoarea deschisă adresată ministrului Culturii.
