Studiul publicat în revista Consciousness and Cognition se bazează pe lucrările anterioare, care indică faptul că autostimularea somatosenzorială este percepută cu o intensitate mai mare de oamenii cu schizofrenie.
În mod normal, rezultatele atingerilor generate de propria persoană sunt prelucrate cu o intensitate mai mică decât senzaţiile generate de mediile externe. Acest lucru conduce la o serie de avantaje de adaptare, care ne permit să nu ne speriem de fiecare dată când ne atingem o parte a propriului corpului aşa cum se întâmplă atunci când cineva ne atinge în mod neaşteptat. Rămânem atenţi la indicii din mediul extern.
Acest proces se consideră a fi afectat la persoanele cu schizofrenie, motiv pentru care cei care suferă de această afecţiune confundă de multe ori propria lor voinţă cu cea a unui agent extern. De exemplu, persoanele schizofrenice pot percepe propriile gânduri interne ca fiind vocea cuiva, care-i oferă o instrucţiune. O caracteristică comună a schizofreniei severe este, prin urmare, senzaţia de lipsă a controlului asupra propriei vieţi şi un sentiment că persoana este manipulată de către alte persoane sau alte forţe.
Această incapacitate de a distinge natura impulsurilor a condus cercetătorii la ipoteza că persoanele cu simptome asemănătoare cu cele de schizofrenie ar avea posibilitatea de a se gâdila singuri. Pentru a testa acest lucru, au recrutat voluntari non-schizofrenici, care au fost apoi analizaţi pentru a determina dacă au sau nu trăsături "schizotipale".
Rezultatele au arătat că persoanele cu trăsături schizotipale mai puternice au considerat sarcina de auto gâdilare mai ”gâdilicioasă” decât la restul participanţilor.
Acest lucru, la rândul său, poate fi un indiciu al unei deficienţe mai largi la depistarea diferenţelor între senzaţiile auto-produse şi cele produse din exterior.
Sursa: descopera.ro
