Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului (Valahul), sărbătorit de Biserica Ortodoxă la 15 septembrie, s-a născut în anul 1568, în orașul Raguza Dalmației, într-o familie de creștini valahi. Sfântul Iosif, care din botez se numea Iacob, la 15 ani a intrat în obștea unei mănăstiri din localitate. După cinci ani s-a dus la Muntele Athos și a intrat în Mănăstirea Pantocrator, unde a fost călugărit sub numele de Iosif.
La Athos, Sfântul Iosif s-a nevoit mulți ani de zile, dobândind o înaltă trăire duhovnicească. Învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul facerii de minuni și cu rugăciunea neîncetată, Iosif a devenit sihastru și un iscusit povățuitor de suflete. În acest fel a ajuns să fie cunoscut de patriarhul de Constantinopol, care l-a făcut egumen al Mănăstirii Sfântul Ștefan din Adrianopol, pe care cuviosul a condus-o șase ani. După aceasta, a fost numit egumen la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte Athos. După ce a format numeroși fii duhovnicești, s-a retras în preajma mănăstirii.
A fost ales ca păstor de românii din Banat în 1650, fiind hirotonit arhiereu și așezat în scaunul mitropolitan. Aici, s-a dovedit un mare apărător al credinței ortodoxe.
În 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou s-a retras la Mănăstirea Partoș. În toamna anului 1656 a trecut la cele veșnice, în vârstă de peste 85 de ani. Pentru viața sa de sfințenie, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat ca sfânt, fiind pomenit în fiecare an la 15 septembrie.
