Adrian Bejan, un profesor universitar american originar din România, a analizat într-un studiu recent mecanica minții umane și modul în care aceasta înțelege trecerea timpului. Astfel a reușit să vină cu o explicație pentru percepția noastră mentală schimbătoare pe măsură ce îmbătrânim.
Fiecare are un timp propriul al minții
Pe lângă timpul, adică feomenul constant și măsurabil, fiecare dintre noi are un timp propriu al minții. Ce însemnă mai exact? Ei bine, timpul minții se poate traduce prin numărul de imagini mentale pe care creierul le întâlnește și le organizează.
„Prezentul este diferit de trecut deoarece viziunea mentală s-a schimbat, nu pentru că ceasul ți-a spus asta. Perioada de 24 de ore se poate măsura pe ceas. Totuși, timpul fizic nu este timpul minții. Timpul pe care-l percepi tu nu este același cu timpul perceput de altul", spune fizicianul român.
Odată cu înaintarea în vârstă, se schimbă și rata percepției imaginilor mentale, mai exact începe să scadă datorită mai multor trăsături fizice, precum: complexitatea creierului, degradarea căilor de transmisie a informațiilor etc. Așadar, această schimbare în procesarea imaginilor este responsabilă pentru senzația că timpul trece mai repede.
„Există o relație invers proporțională între procesarea stimulilor și percepția trecerii timpului. Așa că, atunci când ești tânăr și experimentezi foarte mulți stimuli, totul ți se pare nou, și timpul pare că trece mai încet. Pe măsură ce îmbătrânești, producția de imagini mentale încetinește, iar asta îți dă percepția că timpul trece mai repede", mai explică Adrian Bejan.
