La fel ca ceilalţi tineri din generaţia lui, în iarna lui 1989 Marius a ieşit în stradă. A protestat împotriva regimului chiar în faţa Miliţiei, acolo unde evenimentele se desfăşurau cu repeziciune.
„În porţile garajului care erau în curte am văzut persoane care au ieşit şi au început să tragă, erau îmbrăcaţi în combinezoane negre”, îşi aminteşte Marius.
Protejat de un gard de beton, Marius a fost în cele din urmă rănit grav, în plină stradă. „Mi-a trecut cartuşul prin ochiul drept şi mi-a ieşit prin tamplă din partea dreaptă, spărgându-mi cutia craniană, lăsându-mi la acea vreme o gaură în care intra degetul mare\", povesteşte Marius.
Atunci şi-a pierdut vederea la ochiul drept şi a rămas infirm pe viaţă. A primit o pensie de gradul 2 de invaliditate. Cu toate acestea, spiritul de luptător l-a ajutat să meargă mai departe. A început un nou război, de aceasta data cu sistemul şi a reuşit să-l identifice pe cel care l-a împuşcat în timpul Revoluţiei. Maiorul Botărel a primit atunci 18 ani pentru complicitate la genocid, însă a fost eliberat după un singur an de detenţie.
