Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali s-au născut din nevoia de circ şi violenţă a electoratului. Stridenţi, plini de sine şi de tupeu, înzestraţi cu abilitatea de a atrage atenţia maselor, cei doi oameni politici au fost şi sunt, de departe, cele mai pitoreşti modele publice.
Corneliu Vadim Tudor este pamfletar, iubitor de câini şi fost senator al României. Mai este inventatorul unui partid cu aere creştine şi ambiţii naţionaliste cu care tocmai a ratat pragul electoral. Vadim e genul corpolent, de categorie grea, dar are o vioiciune a monologului rar întâlnită. Vorbeşte neîntrerupt şi nu lipsit de inspiraţie. Are umor, verb şi metaforă şi nu ezită să le toarne pe toate, sub formă de lături, în capul inamicilor, adică în capul tuturor. Nu există personaj public în România care să nu fi încasat insultele groase ale lui Vadim. La fel, nu există adversar politic pe care Vadim să nu-l fi linguşit la un moment dat. Bombastic, agresiv şi inconsecvent, aliat de ocazie cu idealuri arhaice, acuzat de xenofobie, homofobie şi antisemitism, Corneliu Vadim Tudor a obţinut audienţă electorlă patru mandate la rând. În noiembrie 2000, când a ajuns în turul doi la prezidenţiale, a reuşit să înspăimânte intelectualitatea şi să-i facă pe mulţi anticomunişti să-l voteze pe Ion Iliescu. Întrebat atunci de ce a mers pe mâna lui Vadim, un tânăr a răspuns: "L-am votat că e diliu".
Cuvântul i se potriveşte natural şi lui Gigi Becali, mulţi fani fiind de acord că le place, tocmai fiindcă e nebun. Fără să-l egaleze pe Vadim la studii, Gigi se mulţumeşte cu pregătirea de filozof practician, doândită de la Dan Pavel. Fost cioban şi mulgător de fraieri la table şi barbut, machedonul din Pipera s-a declarat, în urmă cu doi ani, cel mai avut om din România. S-a îmbogăţit din tranzacţii dubioase cu Armata, a perseverat în vânzarea fostelor imaşuri natale şi a cumpărat ceva neclar la Steaua din care avea să rezulte că e patron. Fotbalul l-a scos în faţă şi acolo l-a lăsat. Şi-a pus ascensiunea în socoteala lui Dumnezeu, care, susţine el, e îndrăgostit lulea de Becali. Grandoman şi guraliv, s-a împodobit, spre deliciul publicului, cu titluri kitsch. Războinicul luminii sau Mihai Viteazul s-au arătat însă, uneori, mână largă. Gigi Becali a ridicat case pentru sinistraţi, a construit biserici şi a finanţat Patriarhia, chiar dacă după aia a cerut banii înapoi. Partidul Noua Generaţie, obţinut cu sprijinul unor intelectuali şi al unor badigarzi a cântat o vreme aria legiunii şi a Căpitanului după care a amuţit sub pragul de 5%, la alegerile din 2008. În aprilie 2009, însuşi Căpitanul a intrat puţin la răcoare.
În prezent, Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor stau umăr la umăr. Nu-i uneşte doar fervoarea creştină şi aplecarea spre voievozi, ci şi respectul reciproc pe care şi-l poartă Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor sunt doi posibili candidaţi la preşedinţia României şi nimeni nu ne poate garanta că finala nu se va desfăşura între ei doi.
