"Populismul este un subiect atât de actual şi, în egală măsură, atât de vechi, încât este interesant cum se structurează la nivelul imaginarului conceptele populismului. Ieri au fost alegeri în câteva ţări încă membre ale UE: Marea Britanie, Olanda şi se pare că Brexit Party condus de Nigel Farage, cel care a construit UKIP (United Kingdom Independence Party), va avea scorul cel mai important dintre toate partidele din Marea Britanie, dând un semnal incredibil, pentru că pe lângă UKIP, Brexit Party etc., practic, partidele de acest gen tind să domine aproape în totalitate piaţa politică din Europa", a spus Andrei Ţăranu, vineri, la Conferinţa internaţională "Communication. Information. Learning", unde a susţinut prelegerea "Imaginarul politic al populismului".
El a făcut referire la Italia, unde sunt două partide ultrapopuliste, unul de extremă dreaptă - Lega Nord, celălalt - Movimento 5 Stelle (Mişcarea de 5 Stele), care sunt la putere, la partidele considerate iliberale, dar care la origine au fost populiste, în Ungaria, în Polonia, precum şi la "un puternic curent în Austria".
Valul populist, o realitate
"Deci valul populist în Europa este o realitate, ceea ce ne dă clar senzaţia că lucrurile se schimbă în mod fundamental la nivelul percepţiei politice a cetăţenilor, care nu mai sunt fericiţi cu modelul contemporan şi în mod foarte interesant, lucru pe care îl vedem şi îl testăm şi noi în România, partidele politice simt acest lucru şi din nişte partide mainstream, adică din nişte partide clasice şi tradiţionale, se transformă în nişte partide populiste", a subliniat politologul.
Andrei Ţăranu a explicat că definiţia lui Cas Mudde, potrivit căruia populismul este o ideologie subţire, care contrapune poporul pur unei elite corupte, nu că nu ar fi corectă, însă este deja depăşită, pentru că populismul tinde să se schimbe în mod esenţial ca ideologie şi doctrină politică, întrucât intră în contact cu realităţi multiple, economice, politice, sociale, emoţionale, care schimbă în mod esenţial percepţia cetăţenilor asupra dorinţelor şi puterii pe care le mai au partidele politice.
Cauza
"Populismul contemporan se naşte din supraexpunerea partidelor mainstream (n.red.: partidele care au la bază doctrinele politice), care începând cu ani '80-'90 au avut prostul obicei de a promite aproape tuturor. Partidul, în sensul clasic, era "de clasă", adică se adresau unui grup social căruia îi făcea anumite promisiuni. Or, la un moment dat, partidele mainstream nu au mai discutat doar despre clasa lor şi asta datorită apariţiei clasei de mijloc, adică dispariţia sensului marxist al luptei de clasă, şi atunci clasa de mijloc a înglobat tot, şi bogaţi, şi săraci, şi deştepţi, şi proşti, şi frumoşi şi urâţi, iar partidele s-au grăbit să le promită tuturor acestor categorii, ceea ce a determinat dispariţia diferenţelor dintre partide. Or, într-o astfel de situaţie partidele politice au intrat într-o eră în care nu au mai putut să ofere ceea ce au promis, pentru că nici nu aveau cum. Ele ofereau fericire la toată lumea şi nu poţi să dai fericire tuturor, pentru că politica este un joc cu sumă nulă, adică cineva trebuie să piardă ca cineva să câştige. Or, când toată lume urmează să câştige, evident că toată lumea urmează să piardă", a afirmat Ţăranu.
Această chestiune, a adăugat el, a generat o schimbare profundă în conştiinţa publică, ceea ce se vede atât de bine şi în România, adică un dezinteres aproape esenţial pentru politică, care este schimbat printr-un reflux politic permanent: "Veniţi la vot, că dacă nu veniţi la vot, nu veţi schimba viitorul, ceea ce înseamnă că eşti chemat să votezi fără să ştii ce sau de ce votezi. Doar să te duci la vot. Nu îţi oferă niciun mesaj prin care să îţi transmită că îţi dă ceva sau îţi ia ceva sau că cineva va face ceva pentru tine sau împotriva ta. (...) Populismul s-a construit şi pe ideea găsirii vinovaţilor. Or, când vinovaţii ar trebui să se arate pe ei înşişi, atunci caută, evident, să găsească pe cineva din afară".
