Portarii comit "eroarea pariorului" la 11 metri, influențând rezultatul partidei

Psihologii au analizat loviturile de la 11 metri de la edițiile Cupei Mondiale și ale Campionatului European de fotbal, desfășurate în perioada 1976-2012. Făcând o analiză statistică a tuturor loviturilor de la 11 metri, cercetătorii au descoperit că după trei lovituri executate în aceeași parte a porții, portarul tinde să se arunce în cealaltă parte la următoarea lovitură. Din fericire pentru portari, în general, jucătorii care execută loviturile de la 11 metri nu exploatează această eroare constantă.

În analiza lor, cercetătorii au constatat că portarii comit așa-numita "eroare a pariorului", observată în comportamentul împătimiților jocurilor de noroc, o eroare de logică. La cazinouri, spre exemplu, dacă bila ruletei a căzut de mai multe ori la rând pe culoarea roșie, jucătorul resimte imboldul de a paria pe culoarea neagră, imbold care reprezintă o eroare pentru că la fiecare nouă aruncare, există aceeași probabilitate ca bila să pice pe o culoare sau cealaltă.

Astfel, cercetătorii îi îndeamnă pe jucători să identifice aspectele neîntâmplătoare ale modului în care portarul plonjează la loviturile de la 11 metri pentru că, în acest fel, pot câștiga mai ușor meciul.

În cazul penalty-urilor, după ce se trag trei lovituri, portarii sunt în pericol de a comite această eroare. 'În jur de 69% dintre plonjările portarului sunt în direcția opusă ultimei lovituri, iar 31% în aceeași parte a porții unde au fost trase primele trei lovituri', conform coordonatorului acestui studiu, Erman Misirlisoy, de la UCL.

Un exemplu care poate fi luat în calcul este meciul Anglia-Portugalia de la Euro 2004. Trei jucători portughezi au executat consecutiv lovitura de la 11 metri în partea stânga a porții, iar la a patra lovitură portarul englez David James și-a ales colțul drept al porții ca să plonjeze, iar jucătorul portughez a tras tot în partea stângă înscriind. Portugalia a învins Anglia cu scorul final de 6-5.

Astfel, dacă jucătorii unei echipe vorbesc între ei să execute loviturile de departajare în aceeași parte, cele mai mari șanse de a înscrie le are cel de-al patrulea executant, conform studiului.

Principala problemă a jucătorilor care execută penalty-uri este că toată lumea se așteaptă ca ei să marcheze. Presiunea acestei așteptări poate explica de ce jucătorii care execută penalty-uri nu comunică foarte bine între ei. "Acești jucători sunt expuși unei presiuni enorme în momentul execuției și de obicei nu mai sunt suficient de atenți la modul în care au fost executate loviturile anterioare, pentru a încerca să prevadă modul în care va reacționa portarul", conform profesorului Patrick Haggard, coautor al studiului.

În schimb dacă portarii doresc să-și îmbunătățească șansele de a apăra loviturile de la 11 metri, ei trebuie să reziste tentației de a cădea în așa-numita "eroare a pariorului". Cea mai bună idee pentru un portar este să-și aleagă direcțiile în care va plonja la fiecare penalty, dinaintea începerii loviturilor și să nu se abată de la plan, indiferent de modul în care loviturile sunt executate, conform studiului.

În cadrul acestui studiu nu au fost analizate loviturile executate pe mijlocul porții pentru că sunt foarte rare. Astfel de execuții "reprezintă mai puțin de 10% din cazuri, iar portarii rămân pe mijlocul porții în doar 2,5% din penalty-urile pe care încearcă să le apere. Jucătorii care execută lovituri de la 11 metri pot exploata această statistică, trimițând mai des balonul pe mijlocul porții", conform lui Erman Misirlisoy.

La ediția din acest a Cupei Mondiale, desfășurate în Brazilia, patru meciuri au fost decise în urma executării loviturilor de la 11 metri, situația întâlnită și la Cupa Mondială Italia '90 și la cea din 2006, găzduită de Germania. Atât Julio Cesar, portarul Braziliei, cât și Tim Krul, apărătorul buturilor Olandei, au reușit să pareze lovituri de la 11 metri în momente cruciale, aducând victoria echipelor lor.