Polonia celebrează 20 de ani de la alegerile care au prevestit căderea comunismului

Însă, spre nemulţumirea polonezilor, simbolul acelui an decisiv a fost căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989.

Pentru a restabili cronologia corectă a evenimentelor, Polonia organizează celebrări în întreaga ţară, începând cu un summit al liderilor din fostele state comuniste. Printre invitaţi figurează şi grupul rock german Scorpions, al cărui cântec "Wind of change" a devenit imnul acelor ani.

Alegerile din 4 iunie 1989 au fost piatra de temelie a acordurilor "Mesei rotunde" încheiate în acelaşi an, în aprilie, între comunişti şi Solidaritatea, pe atunci încă interzisă.

"A fost un pas decisiv spre libertate şi democraţie în Polonia", a spus recent Lech Walesa, carismaticul lider al Solidarităţii pe atunci, devenit mai târziu preşedinte.

În opinia lui David Olson, specialist la Universitatea din Greensboro, rolul Poloniei nu trebuie în niciun caz minimalizat. "Alegerile din 1989 din Polonia au fost un eveniment-cheie al dispariţiei puterii comuniste în întregul bloc sovietic", care s-a prăbuşit în 1991, a spus el.

Regimul care nu a reuşit să anihileze mişcarea Solidaritatea declarând legea marţială în 1981, vedea în acele alegeri un final posibil pentru profunda criză poilitică şi economică din Polonia. Pentru prima dată, un partid comunist la putere acorda unei mişcări de opoziţie un rol oficial, chiar dacă era restrâns.

Liderul sovietic Mihail Gorbaciov, la putere din 1985, decidea să autorizeze ţările-satelit să-şi aleagă propria cale. Însă, alegerile poloneze, chiar dacă au fost ceva extraordinar atunci, nu au fost libere.

Chiar dacă cele 100 de locuri din Senat erau deschise tuturor, Solidaritatea nu avea dreptul să candideze decât pentru 161 din cele 460 de locuri din Camera inferioară. Parlamentul trebuia să desemneze şi preşedintele, iar liderul comunist, generalul Wojciech Jaruzelski, era singurul candidat.

Solidaritatea a câştigat locurile din Dietă şi 99 din cele 100 din Senat. Ca o ironie, comuniştii au fost obligaţi să se lupte între ei, iar Solidaritatea a jucat rolul de arbitru, susţinând candidaţii reformişti.